A mai trecut un an!

                                           Psalmul 90:9-10

            „Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute și noi zburam.”

          Cuvântul acesta nu este o poveste inventată de oameni, ci este adevărul lui Dumnezeu lăsat în Scriptură pentru noi, ca să înțelegem ce este și cât de scurtă este viața noastră pe pământ.

            De aceea nici nu trebuie să ne mirăm cât de repede a trecut anul acesta; parcă zilele se grăbesc, întrecându-se unele pe altele. Mulți observă lucrul acesta, constată că nu mai au timp să-și rezolve problemele și nu știu ce să mai creadă.

            Dar oare nu Dumnezeu din cer grăbește sfârșitul tuturor lucrurilor de sub soare așa cum ne-a spus în Evanghelia după Matei 24:22: „Și dacă zilele acelea (ale necazului celui mare, care este gata să intre în desfășurare), n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.”

            Prin urmare, tot ce se întâmplă pe pământul locuit de oameni, este în parametri și în plină desfășurare a planului lui Dumnezeu.

            Se întrevede sfârșitul veacului acestuia și parcă încep să „mijească zorile” veșniciei noastre împreună cu sfinții lui Dumnezeu în cer!

           Era zilele trecute o știre în care se spunea că oamenii care se ocupă cu noțiunea timpului, nu mai știu cum să îl măsoare, pentru că ziua nu mai are 24 de ore și parcă încearcă să redefinească altfel „timpul”.

          Este clar faptul că oamenii de știință, și cei ce gândesc lucrurile fără călăuzirea Duhului Sfânt, nu au cum să înțeleagă planul și legile lui Dumnezeu.

           Am intrat în anul 2025 fără să cunoaștem vreuna din zile; acum însă, cunoaștem toate zilele care au trecut.

            Este adevărat că unii dintre noi am petrecut cu bine anul, alții au petrecut mai mult pe pat de suferință; unii în lacrimi, alții în bucurie, unii în deznădejde, alții plini de credință.

            Dar ce este important, este faptul că am rămas lângă Domnul și astăzi putem să spunem, uitându-ne în urmă: Eben-Ezer! Până aici Domnul ne-a ajutat!

            Mai avem câteva ceasuri până când vom spune Adio acestui an care a trecut și ne vom întâlni cu unul nou cu o altă necunoscută.

         Îndemnul meu este să pășim în anul 2026 cu credință și nădejde că Domnul Dumnezeu, care ne-a purtat de grijă până aici, nu ne va lăsa nici de acum în acolo.

          Evrei 4:16 „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

            Ținta noastră pe pământ și lucrarea pe care o avem de făcut în fiecare zi, nu este alta, decât să-L înălțăm pe Domnul Isus în viețile noastre și să-L facem cunoscut lumii, prin umblarea și trăirea noastră și dacă este vreo oportunitate, atunci să-L facem cunoscut și prin vorbire.

           Nu este un lucru mai frumos și nu este o slujbă mai măreață decât să faci voia lui Dumnezeu zi de zi.

            Eu nu știu ce ne aduce ziua de mâine, cu atât mai mult nu știu ce ne aduce anul care vine, dar fac un singur lucru și vă îndemn, prieteni, să faceți la fel: Mă încred în făgăduințele lui Dumnezeu care mi-a spus că nu mă va lăsa cu nici un chip. Isaia 49:15: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip.”

            Acum la sfârșit de an, când lumea întreagă se pregătește să petreacă cu mâncare și băutură, când lumea va sărbători luminițele de pe bulevarde și pe cele agățate în pomi, noi avem privilegiul să ne apropiem de Domnul Dumnezeul cel viu, Lumina lumii, într-o părtășie curată, sfântă…

           Prieteni dragi, nu vă mai urez la mulți ani, pentru că oricât de mulți vor fi, tot se vor sfârși o dată.

            La început oamenii trăiau aproape o mie de ani, pare mult, dar chiar și timpul acesta lung a avut un sfârșit. Dar cine intră în viața veșnică se va bucura de fericiri și desfătări eterne, în Împărăția lui Dumnezeu lângă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care în toate zilele anilor noștri pe pământ, ne-a vegheat și ne-a condus spre „țărmul fericirii veșnice.”

 Adam a trăit nouă sute treizeci de ani, Metusala aproape o mie și nu mai sunt…au trecut…  La fel se vor termina și anii noștri pe pământ ori cât de mulți, sau puțini vor fi, de aceea urarea mea, acum la sfârșit de an, este ca împreună să prindem veșnicia lângă Domnul Isus.

         Nu este un alt dor mai mare și nu este altă bucurie mai mare decât să aștepți ziua când te va chema Isus, Mirele tău pe nume și-ți va spune duios: Vino om bun și credincios, intră în bucuria Tatălui!