Slujba să fie făcută cu îndrăzneală!

                                       Romani 15:14-21

            „În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință, și astfel sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.

            Totuși, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,

            ca să fiu slujitorul lui Isus Cristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfințită de Duhul Sfânt.

            Eu dar mă pot lăuda în Isus Cristos, în slujirea lui Dumnezeu.

          Căci n-aș îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,

       fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Cristos.

          Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,

           după cum este scris: „Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, și cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaște.”

            După exemplul autorului acestei cărți, oricare slujitor al Domnului Isus, trebuie să lucreze cu îndrăzneală dar având o cunoaștere clară și adevărată a Scripturii. Însă nimeni nu trebuie să lucreze cu o îndrăzneală „tupeistă”, ci orice lucrător trebuie să facă toate lucrurile cu blândețe, smerenie și cu înțelepciunea care vine de la Duhul Sfânt.

            Cine nu are înțelepciunea care vine de la Duhul, zice Scriptura, să o ceară și îi va fi dată din belșug.

            Sunt mulți astăzi, care vorbesc din ale lor, din povestiri închipuite sau „senzaționale” ca să dea bine în fața poporului.

            Pavel spune în versetul 15 „Totuşi, ici colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu…”

            Fără El, fără Dumnezeu, nu poți să faci nimic bun și pentru ca lucrarea să fie însoțită de Duhul Sfânt și să fie eficientă, să fie urmată de rod, este nevoie de cunoștință a Cuvântului și de asemenea este nevoie ca lucrătorul să aibă un caracter integru, nepătat, să fie blând și smerit.

            Versetul 14 „În ce vă privește pe voi, fraților, eu însumi sunt încredințat că sunteți plini de bunătate, plini și de orice fel de cunoștință, și astfel sunteți în stare să vă sfătuiți unii pe alții.”

            În lucrarea lui Dumnezeu nu faptele înaintașilor religioși constituie fundamentul pe care se clădește învățătura, nici cuvintele lor oricât de duhovnicești ar fi fost, ci Scriptura este baza predicării Cuvântului.

           Pentru ca lucrarea să aibă ecou în inimile poporului, este nevoie de echipare cu Duhul Sfânt și este obligatorie cunoașterea Scripturilor, sau a doctrinelor biblice și de asemenea este nevoie de o cunoaștere a modului de predicare a Evangheliei.

          În scrisoarea către Timotei, apostolul Pavel îl sfătuiește, cu rugămintea să aibă o purtare frumoasă înaintea oamenilor: 2 Timotei 4:1-3 „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos Isus, care are să judece vii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul (adică predică Scriptura), stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

           Aceasta este lumea în care trăim; aceasta este ceea ce ar fi trebuit să fie Biserica adevărată. Învățătorii „biblici” de astăzi, nu mai cercetează scripturile, ci mai degrabă predică poveștile înșirate de unii și de alții.

           Toți lucrătorii trebuie să conștientizeze faptul că, scopul pentru care Domnul Isus a întemeiat Biserica și o zidește, până în zilele noastre, este pe de o parte acela de a-L proslăvi pe Dumnezeu în mijlocul ei, și pe de altă parte este acela de răspândi Împărăția lui Dumnezeu printre oameni, pe pământ.

            Pavel ne dă o pildă în sensul acesta în versetul 19: „…Așa că, de la Ierusalim și țările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosință Evanghelia lui Cristos.”

       Apostolul Pavel îndeamnă de asemenea, lucrătorii prin exemplu personal, la o propovăduire a cuvântului cu curăție de inimă, cu sinceritate și cu o cunoaștere în adevăr a lui Cristos. Pentru că nu poți să vorbești corect, adevărat, și la obiect, despre cineva pe care nu-l cunoști.

            Tot la fel, nu poți să vorbești doar din auzite despre Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu; trebuie să-L cunoști personal, să ai multe ore, zile, sau ani de părtășie în intimitate cu El și abia apoi să îndrăznești să vorbești despre El și altora.

            Versetele 18-21 „Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,

           fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt.”… Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.”

          Caracterul unui lucrător din via Domnului, este foarte important pentru ca orice lucrare făcută în Biserică, dar și în afara ei să fie însoțită de Duhul Sfânt și bine primită înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Pentru că nu se poate să ai un caracter urât, să fii certăreț, să fii dușmănos… și să fii însoțit de Duhul Sfânt în lucrare. Este exclus!

          1 Timotei 4:12 „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.”

           De ce precizează apostolul lucrurile acestea? Pentru că poți foarte ușor să aduci ocară și prejudicii lucrării lui Dumnezeu, din mândrie, din orgoliu, din dorința de a te afirma…

          Ce le spune Domnul celor ce au venit la El spunându-I: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Plecați de la Mine: nu vă cunosc. În loc să lucrați pentru slava Mea, ați lucrat ca să vă faceți un nume, ați lucrat fărădelege…

           Eu am lucrat timp de 29 de ani într-o mare uzină din București și aveam oarecare răspundere în tot ce făceam; dar nu toate lucrurile îmi ieșeau bine și uneori le lăsam colegilor din tura următoare să le rezolve. Dar în lucrarea lui Dumnezeu, nu am și nu avem voie să dăm „rateuri”, nu avem voie să stricăm ceva și să lăsăm în urmă, altcuiva să repare ceea ce am stricat; nu avem voie să facem Numele Domnului de rușine și nu avem voie sub nici o formă să aducem prejudicii Numelui Celui sfânt, Isus Cristos.

            Domnul Dumnezeu să scoată lucrători destoinici în „Via” Sa!