Grăbiți-vă, timpul s-a scurtat!

                                        Matei 11:11-12

            „Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.

Totuș, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.”

            Domnul Dumnezeu a dat omului o vreme de pocăință… dar timpul, nu al lui Dumnezeu, pentru că El este veșnic, ci timpul omului se apropie de final, de expirare. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ajunge în curând la capăt și valabilitatea chemării la pocăință expiră. Nu, nu este o poveste, ci este o realitate.

            Oricine poate să citească știrea acesta; ea se găsește pe „meridiane”, anume că: Oamenii de știință au constatat și sunt îngrijorați de faptul că ziua s-a scurtat.

            Ei spun că, „bătăile inimii” ale pământului s-au accelerat și începând cu anul 1980 (Rezonanța Șhumann este tot mai „grăbită”).

            Chiar dacă omenirea întreagă măsoară timpul cu același ceas, care arată aceleași ore, perceperea la nivel interior constată prin simțuri, este faptul că timpul trece mult mai repede. Am putea să spunem că trece amețitor de repede!

            Oamenii sunt tot mai pripiți în ceea ce fac, mai bolnavi, mai îngrijorați, tot mai triști, nu le mai ajunge timpul ca să-și realizeze planurile și sunt tot mai obosiți, într-o alergare continuă.

         Pe credincioși, lucrul acesta nu ar trebui să-i surprindă, pentru că însuși Domnul Dumnezeu ne-a spus că „De mila celor aleși, care vor trece prin necazul cel mare, timpul din urmă va fi scurtat”.

           Matei 24:22 „Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.” Nu vor fi scurtate ca număr; este dat numărul lor, ci așa cum constatăm cu toții, vor fi concentrate, scurtate ca ore.

            Oamenii de știință care se ocupă cu măsurarea timpului spun că, nu mai sunt 24 de ore într-o zi, ci sunt doar 16 ore și explică ei fenomenul acesta, din punctul lor de vedere.

          Mă întreb, pe bună dreptate. Dacă oamenii care nu așteaptă cerul și pe care nu-i interesează veșnicia, se îngrozesc la gândul că timpul s-a scurtat; oare cum ar trebui să trăim noi în vremea aceasta, știind că Domnul Isus este chiar la „ușă”, gata să o deschidă, să-Și cheme mireasa la nuntă?

           Te-ai gândit vreodată prieten drag, la faptul că ai putea să rămâi afară ca și fecioarele „fără minte”, din pilda Domnului Isus?

            Ar trebui să ne îngrozim la gândul acesta și să nu mai stăm nepăsători, ci așa cum ne spune textul de mai sus, „să dăm năvală”, să ne grăbim să împlinim voia lui Dumnezeu, pentru că nu mai este timp de așteptat. 2Petru 3:10…

            Am ajuns așa de apatici și nepăsători, parcă nimic nu ne mai mișcă. Vedem totul prin prisma zilei „de azi”, (Astăzi să ne meargă bine, astăzi să ne simțim bine, astăzi să ne mai distrăm, să mâncăm și să bem…), nu ne mai interesează veșnicia, așa cum îi interesa pe apostoli și pe înaintașii credinței!

            Cuvântul Domnului arată acest adevăr în 2 Timotei 3 „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;”

         Strângem „comori” aici pe pământ, cheltuim totul pentru trupul acesta, sau pentru a ne face un nume ca și cei de la Turnul Babel, ignorând faptul că „mâine” se poate încheia totul…

           Mâine s-ar putea să lași aici casa, mașina, averea, numele și să te trezești în veșnicie: sus la Domnul, sau jos în locuința morților.

        Oricine ești și oriunde te afli, astăzi dacă auzi glasul Domnului care te cheamă la mântuire nu-ți împietri inima; grăbește-te, dă năvală, intră astăzi cât mai ai timp în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu.

           Prin gura proorocului Isaia Dumnezeu încă mai strigă tuturor celor ce vor să-L asculte: 56:1 „Așa vorbește Domnul: «Păziți ce este drept, și faceți ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, și neprihănirea Mea este aproape să se arate”.

            Oare, ia seama cineva la glasul lui Dumnezeu?

            Atenție! Timpul tău, suflet drag, expiră foarte curând!

            „Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine, va veni și nu va zăbovi.”

            Dați năvală, grăbiți-vă!

            Vine Isus. Ieșiți-I în întâmpinare.