Nu a fost grădinarul!
Ioan 20:11-16
„Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt.
Și a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.
„Femeie“, i-au zis ei, „pentru ce plângi? “ Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus. “
După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus.
„Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți? “ Ea a crezut că este grădinarul, și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau. “
Isus i-a zis: „Marie! “ Ea s-a întors, și I-a zis în evreiește: „Rabuni! “ adică: „Învățătorule! “
Fusese o zi înnegurată.
De la facerea lumii nu mai fusese o asemenea zi întunecată și nu va mai fi vreodată alta ca ea.
În urma unei judecăți nedrepte, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, era țintuit și atârnat pe o cruce de lemn, în arșița Palestinei.
În ziua aceea, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce coborâse să mântuiască lumea din lanțurile păcatului, a fost prins, judecat și răstignit. (De altfel, toate erau în planul lui Dumnezeu).
Cerul s-a întunecat și pământul întreg s-a cutremurat, când Fiul sfânt murea pe cruce.
Perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt de sus în jos, arătând faptul că de acum încolo oricine dorește, poate să intre cu pocăință în prezența lui Dumnezeu.
Dar niște „oameni”, „câini” și „tauri” (Psalmul 22), se gudurau și se bucurau, pentru că „scăpaseră” de Cel ce le stătea în cale.
Maria, mama lui Isus și Maria Magdalena erau copleșite de durere în fața mormântului.
Ucenicii devastați de faptul că Învățătorul lor, Cel ce înviase morții și făcuse atâtea minuni în fața lor, acum era judecat și schingiuit spre moarte; speriați s-au risipit.
Textul acesta minunat din Scriptură nu este întâmplător, pentru că în el ni se descoperă iubirea nemărginită și statornicia omului mântuit prin jertfa lui Cristos.
Maria este exemplul „miresei” care își iubeşte Mirele până dincolo de mormânt. Îl caută, îi este dor de Mire. Se duce dis-de-dimineață la mormânt. Vrea să-L mai vadă, să-I ungă rănile…să-L îmbrățișeze, să-și arate dragostea…
Dar, surpriză mare!
Piatra de la gura mormântului este dată la o parte, iar mormântul este gol!
Ce s-a întâmplat? Cine L-a luat? Unde L-au dus? Acestea sunt întrebările care-i răvășesc sufletul!
„Au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus…”
Ce mare har! Aude că este chemată pe nume şi cu ochii încețoșați de lacrimi, zărește un om lângă ea.
Dacă L-ai luat tu, grădinarule, spune-mi unde L-ai dus!
Dar în fața ei nu este grădinarul; este Isus înviat din morți! „Marie, de ce plângi?”
Ce mare bucurie! Rabuni! Zice ea…!
Este întâlnirea de dragoste între Mire și mireasă.
Nu L-a luat grădinarul, nici Pilat; nu L-au luat ostașii romani, nici ucenicii; nu L-au ascuns fariseii. Isus a înviat în puterea Sa dumnezeiască! El este viu!
Ioan 10:18 „Nimeni nu Mi-o ia cu sila (viața), ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl meu.
Credinţa în învierea lui Isus este aceeași pentru femeile care au alergat dis-de-dimineață și au găsit mormântul gol, pentru ucenicii care L-au văzut cu ochii și au mâncat cu El la masă, dar şi pentru noi care nu-L vedem.
Există ceva comun în experienţa întâlnirii femeilor și a ucenicilor cu Isus înviat din morți, cu întâlnirea noastră cu Mântuitorul.
Ceea ce este comun e faptul că ucenicii L-au recunoscut pe Isus înviat prin rănile Sale, au primit Duhul Său, trăiesc o viaţă nouă cu credință pentru că Isus a înviat din morți şi ei înşişi au primit viața prin El. La fel am primit și noi credința că Isus Cristos a înviat din morți și prin El avem o viață nouă.
La cruce, nu la mormânt este întâlnirea cu Domnul în iubire; Aici este întâlnirea care-ți schimbă viaţa. Sângele Lui te spală de orișice păcat, te luminează, te eliberează de patimi și te primește în Împărăția Sa.
Într-o împrejurare ca aceasta, prieten drag, când Îl căutai și tu la cruce, Domnul Isus te-a strigat pe nume…; Îl recunoști, pentru că este glas duios de Dumnezeu.
Nu șovăi pornește de grabă pe urmele Sale spre veșnicie, pentru că numai călcând pe urmele Domnului îți vei da seama de faptul că ai ales cea mai bună cale.
Nu este o cale largă și nici nu este presărată cu flori, dar e bună că duce în sus spre Palatele cerești, unde Isus înviat din morți, S-a dus să ne pregătească loc, pentru ca acolo unde este El, să fim și noi.