Eu, ce să fac pentru Domnul?

                                         Psalmul 34:1-6

            „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

            Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociți și să se bucure.

            Înălțați pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toții Numele Lui!

            Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

          Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine.

            Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din toate necazurile lui.”

            Mă uit la mine și la felul cum a lucrat Domnul în viața mea; mă uit în jurul meu și văd frumusețile lăsate de Domnul Dumnezeu ca să ne încânte privirile; mă uit la ceea ce face Domnul Dumnezeu pentru noi în fiecare zi și mă uimesc de faptul că Dumnezeu nu obosește lucrând pentru noi, niște oameni păcătoși.

            Dincolo de faptul ca l-a dat pe Domnul Isus, pe Singurul Său Fiu să moara pentru noi, în fiecare dimineață, Tata își înnoiește îndurările față de fiecare. Psalmul 68:19 „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara.”

            El ne dă viața, El ne pregătește pâinea cea de toate zilele și datorită bunătății Sale noi nu ducem lipsa de nici un bine... avem liniște în cetăți, putem să ne adunăm în adunări fără nici o restricție, fără frică, avem pace în țară, suntem printre oameni, oameni binecuvântați.

            Dar uitându-mă la toate lucrurile acestea, pe care Domnul Dumnezeu le face pentru noi, mă întreb și eu ca și mulți alți credincioși: Eu ce aș putea să fac pentru Domnul?

            Este adevărat că la ceea ce face Domnul Dumnezeu, nu mai este nimic de adăugat. Tot ce începe El, duce la bun sfârșit și toate lucrurile făcute de El sunt desăvârșite.

            Cuvântul acesta este încercat și adevărat.

            Dar ceea ce aș vrea să fac și eu pentru Dumnezeu nu este un adaos la lucrările Sale și nu este ceva ce lipsește din lucrările lui Dumnezeu, ci este o închinare cu mulțumire și recunoștință pentru tot ce lucrează în dreptul meu.

         Mă uit la omul lui Dumnezeu, David, care zice în versetul unu după ce și-a făcut bilanțul izbăvirilor din mâna vrășmașilor: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”

          Cea mai frumoasă închinare înaintea lui Dumnezeu și cea mai plăcută, nu este cererea și nici nu este tânguirea, ci este mulțumirea cu recunoștință și cântarea de laudă.

            Este frumos când frații se adună în părtășie și împreună laudă pe Domnul, așa cum ne îndeamnă psalmistul în versetul trei. „Înălțați pe Domnul, împreună cu mine; să lăudăm cu toții Numele Lui.”

            Eu L-am căutat pe Domnul și L-am găsit; era atât de aproape, era chiar lângă mine și când L-am strigat m-a auzit, m-a scos din starea de păcat, m-a mântuit și acum, ori de câte ori îmi întorc privirile spre El, mă luminez, mi se bucură inima că sunt un om izbăvit, iertat, mântuit în jertfa de la calvar.

            Am gustat din bunătatea lui Dumnezeu și am văzut că nu se compară cu nimic din lumea aceasta…

            Sunt recunoscător și sunt cu inima mulțumitoare înaintea Domnului pentru că El îmi dă viață, El mă ridică, El mă poartă biruitor spre biruința finală.

            O inimă recunoscătoare și mulțumitoare îți salvează viața.

            Avem exemplul lui Iona care a „strigat” din pântecele peștelui: „Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire” (Iona 2,9) Dumnezeu l-a auzit și a poruncit peștelui să-l ducă pe mal și să-l verse acolo.

            Încrederea în Dumnezeu se vede atunci când, aflându-te în mijlocul cuptorului încins și în mijlocul încercărilor îți ridici glasul lăudându-L și mulțumindu-I din toată inima.

            În viață avem căderi, necazuri, lipsuri, lupte fel de fel și frământări, dar toate acestea sunt nimicuri pe lângă ceea ce face Domnul Dumnezeu pentru noi. De aceea El merită toată lauda, cinstea și gloria în vecii vecilor.

            Eram întins la pământ cu piciorul zdrobit și când a venit salvarea, am rugat medicul să mă ducă la spitalul de urgență Floreasca. Dar el mi-a spus: mergem unde ne trimite dispeceratul. Am pornit la drum după ce mi-au pus atelele și pe drum îl întreb pe însoțitor: Unde ne ducem? Într-un târziu îmi spune: Mergem la Floreasca.

            Domnul Dumnezeu le schimbase planul pentru că El voia să-mi salveze piciorul. Așa se face că astăzi eu pot să stau pe ambele picioare, să pășesc, să umblu, să lucrez.

        De aceea vreau să fac și eu ceva pentru Domnul, pentru că El a făcut totul pentru mine.

            Pe urmă am primit o lucrare printr-un vas de lucru. Că nu numai piciorul voia să mi-l ia cel rău, ci și viața. Dar când te încrezi în Dumnezeu și cauți să faci voia Lui și nu a omului, El te binecuvântează, te salvează, îți lungește firul vieții și te poartă biruitor spre cer. Ținta noastră nu este să facem naveta între casă și Biserică, ci adevărata țintă este să părăsim casa de jos și să ajungem în Casa de sus și să nu ne mai întoarcem aici unde este boală, suferință, necaz, ci să rămânem acolo în fericire, lângă fericitul nostru Tată și Dumnezeu.

            O inimă mulțumitoare plină de recunoștință pentru felul cum lucrează Dumnezeu, îți zidește credința și când vin „valurile” rămâi în picioare. Pentru că indiferent de împrejurări, indiferent de ceea ce se întâmplă în viața ta, crezând în Dumnezeu, El lucrează pentru tine și te izbăvește.

           Apostolul Pavel le scrie credincioșilor din Roma, cu „bătaie” lungă și pentru credincioșii de astăzi: „De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8,28)

            Oase zdrobite lucrează spre binele meu? Da! Dacă așa zice Domnul înseamnă că așa este adevărat!

            De asemenea, o inimă mulțumitoare, și care nu cârtește la orice încercare, îți reface viața de credință.

            La mormântul lui Lazăr, înainte de a-l învia după patru zile în mormânt, Mântuitorul I-a mulțumit Tatălui ceresc: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.” (Ioan 11,41). Ce a urmat mulțumirii aduse lui Dumnezeu? Învierea din morți a lui Lazăr.

          Când îi mulțumești lui Dumnezeu pentru protecție, îngrijire și ajutor, indiferent de problemele cu care te confrunți, se întâmplă ceva minunat, pentru că El lucrează.

            Acele lucruri din viața ta pe care le considerai moarte și pentru care nu mai ai nici o speranță, revin la viață când te încrezi în Dumnezeu și faci ceva frumos pentru El.

            Domnul Dumnezeu a făcut și în continuare face totul pentru noi, ca să fim bucuroși și fericiți, de aceea se cade să facem și noi, mult mai multe lucruri pentru Domnul.