Profeții despre Mesia în Vechiul Testament
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 12/12/2022
    12345678910 0/10 X

Profeții despre Mesia în Vechiul Testament

            În luna Decembrie, lumea întreagă freamătă la vestea Nașterii Unui Împărat. Unii freamătă de bucurie, alții din alte motive, dar pe întreg pământul se fac pregătiri de sărbătoare.

            Chiar și noi pregătim și prefațăm sărbătoarea Nașterii Domnului Isus, Împăratul nostru, cercetând Scripturile și profețiile scrise din vechime despre venirea Sa în lume.

                                   Numeri 24:15-19

            Balaam și-a rostit proorocia, și a zis: „Așa zice Balaam, fiul lui Beor, Așa zice omul care are ochii deschiși, Așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaște planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

 Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel.

            El străpunge laturile Moabului, Și prăpădește pe toți copii lui Set.

            Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir, vrășmașii lui Israel. Israel face fapte mari.

            Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpânitor, Și pierde pe cei ce scapă din cetăți.”

Mă întreba într-o duminică seara, Nelu Bochian și-mi zicea: de ce nu-mi aduc eu aminte de tine din tinerețe? I-am răspuns foarte repede, pentru că știu răspunsul la orice oră din zi sau noapte: - pentru că părinții mei, tatăl tău, Pavel și voi erați pe calea cea strâmtă care duce spre cer, iar eu coborâsem pentru o vreme pe „bulevardul pierzării”, care duce spre iad.

Nu aveam cum să ne întâlnim și nu aveam cum să ne cunoaștem.

Între mine și voi toți era o prăpastie mare, tot așa cum era între Avraam și bogatul care se chinuia în locuința morților!

Mulțumesc lui Dumnezeu că eu eram mai cuminte totuși dar pe „bulevardul” și pe calea aceasta largă, mergeam împreună cu mulțimile și cu puzderia de oameni care se îndreaptă spre Iad, ca și turmele de capre spre abator.

Dar într-o zi în vara anului 1990, Domnul Isus, Mântuitorul, Lumina lumii, Steaua care răsare din Iacov, după cuvintele lui Balaam, mi-a ieșit înainte și așa cum spune poetul cântării: „m-a cules din pulbere cu Harul”, m-a cuprins cu drag în brațe și m-a smuls de pe calea pierzării.

De ce pe mine m-a luat și pe alții i-a lăsat?

Pentru că părinții mei mă aduseseră la binecuvântare și m-au încredințat în brațele Mântuitorului, când m-am născut.

Acum, Domnul Isus Cristos, m-a luat din nou pe brațele Sale, m-a așezat pe calea cea strâmtă care duce spre Rai, m-a spălat în Sângele Său, m-a îmbrăcat cu haina neprihănirii, cu haina cu care voi intra la nunta Împăratului și mi-a șoptit: de acum să stai pe Stâncă lângă Mine.

Nu este nimic mai frumos, mai glorios decât să stai lângă Cel ce Și-a dat viața pentru tine.

Astăzi mă întorc cu mulțumire și cu recunoștință înaintea Salvatorului meu, pentru că m-a smuls din lumea care se îndreaptă spre Iad și m-a sădit în Împărăția în care Împărat este El, Isus Cristos, Domnul meu, Steaua lui Iacov, Luceafărul de dimineață, Lumina lumii.

El mi-a schimbat umblarea, mi-a schimbat modul de gândire, felul de a vorbi, faptele; într-un cuvânt, mi-a schimbat viața!

El m-a udat în fiecare zi cu stropi din ploaia Duhului Sfânt și m-a crescut treaptă cu treaptă pe calea credinței.

Calea cea largă este un drum al suferințelor, al nenorocirilor și a pierzării, dar drumul spre cer, este un drum al bucuriei sincere și adevărate, nu numai din când în când și nu numai la Paști sau la Crăciun, ci zi de zi umblând cu Domnul Isus Cristos poți să te bucuri de lumină, de viață.

Îmi place atmosfera sărbătorii de Crăciun cu luminițe, cu daruri, cu urări, cu colinde pentru că, eu așa am crescut la părinți, dar Domnul Isus nu a venit în lumea noastră ca să aprindă lumânările din brad, sau luminițele de la ferestre; El a venit ca să aprindă în noi dorința după cer, dorința mântuirii în inimile noastre și lumina fericirii veșnice.

De fapt, Domnul Isus Cristos, născut în ieslea Betleemului este răspunsul pentru o lume adâncită în păcat și pentru o lume orbită de dumnezeul veacului acestuia și al întunericului care o stăpânește.

Pentru o lume care umbla bâjbâind departe de Adevăratul Dumnezeu (așa cum umblam și eu pe calea pierzării), Isus s-a ridicat ca o Stea strălucitoare și a adus pe pământ răspunsul minunat, așteptat de mii și milioane de oameni și pe care-l găsim foarte ușor în Ioan 8:12: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Dar pentru ca să poți să primești Lumina în inima ta, trebuie să ai ochii deschiși versetul 15, să asculți cuvintele Lui Dumnezeu și să le pui la inimă, să Îl cunoști personal și să te smerești înaintea Lui până la pământ versetul 16.

Până când nu te întâlnești personal cu Domnul Isus Cristos și până când nu-L primești ca Domn al inimii tale, ești încă în întuneric și nu poți să te bucuri de lumină și de viață!

Vorbesc din experiență personală.

Mă gândeam la Magii care au venit la Betleem pe o cale arătată de o stea luminoasă, care-i conducea ziua și noaptea spre Adevărata Lumină și spune Cuvântul Sfânt că, ei s-au întors acasă după ce s-au închinat înaintea Pruncului Isus, pe un alt drum: pe un drum al bucuriei. Matei 2:12.

„I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui" așa au declarat Magii, apoi, ca și Etiopianul mai târziu, s-au întors acasă plini de bucurie.

Pentru că adevărata bucurie o primești în inimă, numai după ce te-ai întâlnit cu Isus și l-ai primit ca Domn și Mântuitor.

Pe bună dreptate, pasajul acesta din Scriptură este numit: „Steaua lui Iacov”, pentru că din spița de neam al lui Iacov S-a născut ca om, Mântuitorul sufletelor noastre și este simbolizat cu o Stea, pentru că steaua reprezintă: lumină, putere, rang mare. Mareșalii și generalii care conduc și comandă armatele statelor, au stele mari pe umeri.

Însă Cel ce conduce universul, este Însăși Steaua… Steaua lui Iacov!

Ca și Balaam, putem să privim prin credință spre Isus: „Lumina Glorioasa”. „Steaua plină de Măreție”, „Soarele plin de Lumină” și „Luceafărul Strălucitor”, El este Acela care a declarat: „Eu sunt Lumina lumii”

Și chiar dacă Balaam vede steaua răsărind din seminția lui Iacov, totuși Cel ce se naște, adică Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu este mai mare decât patriarhul Iacov.

În Evanghelia după Ioan 4:12, Femeia Samariteană, stând de vorbă cu Isus Îl întreabă: „Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov? Răspunsul: Da! Da! Isus Cristos este cel mai mare!

            Avraam, Isac, Iacov și toți urmașii lor s-au schimbat, ei au fost și au murit, dar Steaua, Cel ce se numește pe Sine: „Luceafărul de dimineață”, rămâne în veci; în El nu este nici umbră de schimbare.

            El luminează și astăzi, ca și ieri, ca și mâine!

            El este neschimbat în esență; neschimbat în bunătate; neschimbat în dragoste de oameni; neschimbat în lucrarea de mântuire.

            Despre Domnul Isus Cristos, Biblia vorbește încă din primul verset, unde spune că: „La început Dumnezeu…” Aici este vorba de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt împreună ziditori ai universului. La început……

            Apoi mergând pe un fir roșu, sau pe Firul luminos al Scripturii, vom descoperi că Biblia vorbește încă din vechime despre Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și despre lucrarea Sa de mântuire a oamenilor prinși în „mreaja” celui rău.

            Oamenii au nevoie de eliberare, de izbăvire și de mântuire și numai Unul Singur poate să-i scoată din lanțurile robiei și numai Unul poate să-i scoată din întuneric la lumină și anume: Isus Cristos, pe care Balaam îl vedea de departe ca pe o Stea care răsărea din sămânța lui Iacov.

            „Îl vad, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel.”

Balaam, uitându-se din vârful unei coline mai înalte, de unde putea zării toată tabăra poporului lui Dumnezeu, vede ziua în amiaza mare, o Stea care strălucește dar prea departe pentru el și prea departe pentru mii și milioane de oameni până astăzi. El vede Lumina care coboară din cer de la Dumnezeu și care luminează în întunericul taberei lui Iacov.

             În Geneza 3:15 „Vrășmășie voi pune între tine(șarpele), și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta(sămânța femeii, Isus Cristos) îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”

            Dumnezeu din cer vorbește în versetul acesta și spune că va fi o luptă între Șarpele cel vechi și Fiul lui Dumnezeu; va fi o luptă între întuneric și lumină până în zilele din urmă, dar biruitor nu este întunericul, ci este și va fi Isus Cristos, Fiul născut din femeie.

            Isaia 9:1 „Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz…”

            Întunericul, Satan, Șarpele este biruit; Aleluia! Isus, Lumina lumii este Biruitorul!

            Geneza 49:10 „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele.”

„Steaua”, pe care o vedea Balaam, reprezintă dumnezeirea Fiului coborât din cer, iar „toiagul de cârmuite”, despre care scrie Biblia, reprezintă natura omenească a Mântuitorului, pe drept numit: „Puternicul lui Iacov!”

            Isus era Steaua și Toiagul; Dumnezeu și om! Creator și Conducător al universului!

            Mă opresc aici cu enumerarea profețiilor din vechime despre Mesia, ele sunt multe în Scriptură (se spune că ar fi în jur de 365 la număr), însă mă întorc la cuvântul pe care l-am citit.

            Interesant de cunoscut este faptul că, Steaua văzută de Balaam era departe…

El spune în vedenie: „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape…”

În adevăr, de la vedenia aceasta a lui Balaam și până la împlinirea ei, au trecut aproximativ o mie cinci sute de ani.

În linii mari lucrurile stau cam așa: de la Adam până la Avraam sunt două mii de ani; de la Avraam la Moise cinci sute de ani; de la ieșirea din robia Egiptului sub toiagul lui Moise, până la David încă cinci sute de ani și de la David până la nașterea lui Mesia, o mie de ani.

Prin urmare, Balaam vede nașterea Domnului Isus la o distanță de o mie cinci sute de ani. Pentru că el are vedenia în timpul Exodului.

Dar steaua care a condus Magii era aproape; era chiar în zilele nașterii Mântuitorului însă nu era steaua pe care o văzuse Balaam, ci ea le arăta doar drumul spre adevărata Stea, de aceea spune Cuvântul Domnului că s-a oprit deasupra casei în care era Isus.

Și mai frumos și mai important este faptul că astăzi, „Steaua”, Isus Cristos, Lumina Lumii nu mai este nici departe, nu mai este nici aproape, ………ci este chiar în noi.

Pavel apostolul ne spune în Epistola către Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei.”

De la nașterea Sa în Betleemul Iudeii pe linia genealogică a lui Iacov (Luca confirmă lucrul acesta în cap. 3), și până când am ajuns noi la El, au trecut încă două mii de ani.

Dacă facem un calcul simplu, descoperim că de la Adam și până astăzi, sunt șase mii de ani. De la Adam la Avraam, două mii de ani, de la Avraam la Mesia încă două mii de ani, De la nașterea lui Mesia până astăzi încă două mii de ani. În calendarul lui Dumnezeu, sunt șase zile.

Urmează Ziua a șaptea, Ziua de odihnă, Mileniul…

Cel mai important lucru este faptul că, Steaua strălucitoare, luminează viața noastră, iar noi prin puterea Duhului Sfânt, reflectăm Lumina Lui în lume.

Și în felul acesta, de două mii de ani, Domnul Dumnezeu continuă să aducă lumină și speranță unei lumi întunecate.

Domnul Isus Cristos S-a luptat în suferință pentru noi, ca să ne smulgă din încătușarea celui rău și să ne aducă din întuneric la lumină.

În Apocalipsa 22:16 Steaua lui Iacov vorbește și ne spune așa: „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață.”

Ce minunat ar fi dacă Steaua care i-a condus pe Magi ar fi văzută de toți oamenii și ar veni la Adevărata Lumină; atunci întunericul nu s-ar mai vedea, ci Lumina lui Dumnezeu ar străluci peste popoare.

Ar fi „pace pe pământ și bucurie între toți oamenii, pentru că toți ar fi plăcuți Domnului!”

Vă doresc Sărbători cu bine!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 429
  • Export PDF: 2
Opțiuni