Strigarea Duhului Sfânt:

                                        Pocăință

                                        Ioel 2:1-3

            „Sunați din trâmbiță în Sion!

            Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape!

            O zi de întuneric și de negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

            Arde focul înaintea lui și pâlpâie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.”

            Trâmbița, sau Șopharul, era un instrument făcut din corn de berbec, în vremurile străvechi și era folosit pentru transmiterea unor semnale deosebite, pentru situații deosebite în poporul lui Dumnezeu. De aceea, Duhul Domnului chema străjerii care foloseau astfel de instrumente să sune alarma cu vâlvă, dar nu oriunde, nu pe dealuri și nici pe înălțimi, ci chiar în Sion, adică în mijlocul slujbelor care se aduceau Domnului.

            Versetul 1: „Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe Muntele Meu cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Să se trezească în sfârșit din somnul spiritual, care i-a cuprins pe majoritatea, Căci vine ziua Domnului, da, este aproape.”

            Cuvântul Domnului este poruncitor, este ferm, este adevărat și este demn de luat în seamă de către cei care îi înțeleg sensul.

            Astăzi când internetul a luat amploare și este la îndemâna oamenilor mici și mari, proorocii Domnului, care ar trebui să pună trâmbița la gură și să sune cu „surle”, în Biserică, mai degrabă „sună” pe internet și parcă în van.

            Cine ia seama la strigătul lor?

            Acolo de multe ori este un sunet de „șophar” fals. Dar sunetele adevărate nu le pot distinge numai cei care stau foarte aproape de Domnul. Însă mulți, foarte mulți sunt înșelați…

            Și fiindcă ziua Domnului se grăbește și pentru că nu a mai rămas mult timp de pregătire, nu mai este vreme de dormit, ci cu mic cu mare trebuie să ne grăbim pentru întâlnirea cu Isus, care precede ziua cea grea și înfricoșată despre care vorbește Ioel.

            Profetul Amos, contemporan cu Ioel are două plângeri și două „vaiuri”. Unul pentru cei ce stau nepăsători și care dorm în Biserică lăsând lucrurile să meargă oricum și un „vai” pentru cei care în loc să aștepte pe Domnul și să se pregătească pentru întâlnirea cu El, așteaptă cu totul altceva. Eventual sunt cu ochii pe Bruxelles, sau pe guvernanți și așteaptă vremuri bune promise de oameni.

            Amos 6:1 „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion…”

            Și Amos 5:18 „Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!” Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric și nu lumină.”

            Ziua Domnului despre care vorbește Scriptura nu este o zi de bucurie și nu este o zi de odihnă, ci este, după cum spune profetul Domnului, Ioel în versetul doi: „O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime…”.

            De aceea, Domnul Dumnezeu strigă prin gura proorocilor și ai străjerilor: DEȘTEPTARE!

            Constatăm însă, că poporul Domnului nu ia seama și mai degrabă se complace mai departe într-o ațipire și într-o adormire spirituală profundă.

            Și nu mai este nimeni parcă, să dorească prezența Domnului în adunare.

            Nu mai este nimeni să mai dorească umplerea și botezul cu Duhul Sfânt.

            Nu mai este nimeni care să dorească putere de la Duhul în rugăciuni și în predici.

            Nu mai este nimeni care să dorească slava lui Dumnezeu în Adunare.

            Cu toții ne mulțumim cu programe în care avem cântări despre Împărăția lui Dumnezeu și despre răpire și cântăm: „Hai în Rai”, numai că în Rai nu se merge dormind și nici căutând slava omenească.

            Degeaba cântăm despre Împărăția cerească dacă nu ne pregătim pentru a intra în ea.

A fost o vreme, când Domnul ne spunea mereu la întâlnirile și părtășiile pe care le aveam împreună, că nu ne vom putea aduna doi cu doi. Și mulți dintre noi „râdeam” și puneam la spate cuvintele Domnului. Dar ele s-au împlinit cu Da și Amin! Pentru că ceea ce rostește Dumnezeu se împlinește mai devreme s-au mai târziu.

            Astăzi se anunță prin cuvânt profetic pe toate căile, că vin vremuri grele pentru lume și vremuri chiar mai grele pentru poporul Domnului.

            Și chiar se văd mulți nori negri, adunându-se undeva, nu departe…

            Dar cui îi pasă?

            Stă scris în Psalmul 90:11 „Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine?

            Cine este așa de înțelept ca să ia seama la strigarea Duhului?

Ultima strigare, care se mai poate auzi, ca venită de sus, este aceasta: „Pocăiește-te omule, până încă nu-i târziu!”