Binecuvântează suflete pe Domnul
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 15/11/2020
    12345678910 0/10 X

Binecuvântează suflete pe Domnul

                                         Psalmul 103:1-6

            „Binecuvintează, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt!

            Binecuvintează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!

            El îți iartă toate fărădelegile tale,

            El îți vindecă toate bolile tale;

            El îți izbăvește viața din groapă,

            El te încununează cu bunătate și îndurare;

            El îți satură de bunătăți bătrânețea,

            Și te face să întinerești iarăși ca vulturul.

            Domnul face dreptate și judecată tuturor celor asupriți.”

Dacă ne uităm cu mai multă atenție în Scriptură, observăm că Duhul Domnului ne arată două personalități Biblice, sau două tipuri de oameni ai lui Dumnezeu: unul pornit de sus, din înălțimea spirituală, plin de Duhul Sfânt și căzut datorită inimii slabe atrasă de lume și plăcerile ei și celălalt care, pornind de jos se înălță pe scara credinței pas cu pas, lăsându-se călăuzit de puterea lui Dumnezeu.

            Este vorba de Samson care a fost ales de Dumnezeu să se nască în mod miraculos și să judece poporul timp de douăzeci de ani pe de o parte și de David, ales de Dumnezeu care l-a luat de la oi și l-a făcut împărat peste poporul Israel, de altă parte.

            În Cartea Judecători 14:2-3 Duhul Domnului ne descoperă și ne arată cât de ușor poate un om credincios, un om plin de Duhul Sfânt și am putea să spunem, chiar ales de Dumnezeu pentru lucrarea Sa, să cadă la un moment dat de pe Cale, datorită faptului că își lasă inima, sentimentele să lucreze în defavoarea rațiunii, în defavoarea gândirii sub influența și călăuzirea Duhului.

            „Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său și mamei sale, și a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luați-mi-o acum de nevastă”,

            Tatăl său și mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraților tăi și în tot poporul nostru, de te duci să-ți iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiați împrejur?” Și Samson a zis tatălui său: „luați-mi-o, căci îmi place.”

            Aici este catastrofa, sau aici este punctul de cădere al omului care se încrede în sine și care crede că darurile lui Dumnezeu sunt date necondiționat.

            Așa a crezut Samson că puterea Duhului cu care a fost umplut încă din pântecele mamei sale i se cuvine și că poate să facă ce vrea, să meargă unde vrea, să trăiască după pofta inimii sale și puterea Duhului îl va însoți în orice condiție.

            Aceasta este marea greșeală a multor credincioși și ai multor slujitori ai zilelor noastre!

Unii cred că darurile Duhului Sfânt li se cuvin, că le aparțin și pot să facă ce vor cu ele, când vor și unde vor. Ei cred că Duhul Domnului este la dispoziția lor și când vor „pocni” din degete se va face o minune.

O, câtă înșelăciune aduce cel rău în inima firească, neascultătoare de Dumnezeu!

Mulți credincioși și-au făcut un dumnezeu după chipul și asemănarea lor și nu se lasă modelați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

În al doilea caz, David, a pornit de jos, el fiind cel mai mic dintre frații săi și cel mai neînsemnat, trimis în fiecare zi să îngrijească „puținele oi”, pe care le avea familia sa. Dar Dumnezeu care-i cunoștea inima, l-a ridicat treaptă cu treaptă și la apropiat de inima Sa și chiar l-a numit „omul după inima lui Dumnezeu”. Pentru că el s-a văzut întotdeauna mic în ochii lui Dumnezeu și chiar rege fiind s-a considerat un nimeni în fața Unui Dumnezeu sfânt și mare.

            David a trecut prin multe stări până a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu.

            A fost păzitorul turmei de oi a familiei;

            Acolo a luptat cu leul și cu ursul; mai târziu a luptat cu uriașul Goliat și cu ajutorul lui Dumnezeu poporul a câștigat războiul cu Filistenii.

            A fost ales de Domnul, Dumnezeu ca să fie regele lui Israel, dar a fost nevoit să fugă și să se ascundă în munți, în peșteri și prin văi adânci pentru că a fost urât de oameni după ce mai întâi a fost iubit și adulat ca biruitor al „zecilor de mii”.

            Cu toate acestea, la un moment dat s-a oprit din toată alergarea și din toate aceste stări grele prin care a trecut și stă la modul serios de vorbă cu sine însuși.

            Îl vedem aici, în Psalmul acesta că, uitând ce a fost în urmă, uitând toate necazurile, toate amenințările și toate suferințele, privește de-odată spre cer spre Dumnezeul care l-a ridicat și l-a salvat și își spune sie însuși:

            „Suflete al meu…” „De acum, oprește-te din alergare, odihnește-te și nu te înspăimânta, căci izbăvirea, scăparea și mântuirea nu vine de nicăieri de pe pământ de la oameni, sau din munții cei înalți, ci din cer de la Dumnezeu.

            Bucură-te suflete al meu și dă-I slavă Domnului care toată viața te-a urmărit, te-a păzit și te-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări.

            Versetul trei: „El ți-a iertat toate fărădelegile tale”.

            Oamenii te-au condamnat, te-au incriminat și de cele mai multe ori au dat verdictul: „nu merită să trăiască, nu merită prietenia”…, dar Domnul ți-a iertat toate păcatele și toate fărădelegile.

            El ți-a acordat șansa vieții, dar trebuie să te pocăiești!

            Tot versetul trei: „El ți-a vindecat toate bolile tale.”

            Medicii au făcut tot ce au putut după știința lor, dar într-un mod limitat. Domnul însă, ți-a vindecat deplin toate suferințele și toate bolile.

            El a alinat durerile trupului, a sufletului și a duhului.

            Versetul patru: „El ți-a izbăvit viața din groapă.”

            Când oamenii te împroșcau cu pietre și când te acopereau cu pământ ca pe un stârv, Domnul a intervenit și te-a ridicat, dăruindu-ți viața.

            El te-a încununat cu bunătatea Lui și s-a îndurat de tine.

            Când toți s-au dovedit răi și plini de ură împotriva ta, Domnul te-a luat pe brațe, te-a mângâiat și te-a îmbrăcat în bunătate pentru că S-a îndurat de tine.

            Versetul cinci: „El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarăși ca vulturul.”

            David, a fost și el tânăr și apoi a îmbătrânit spune într-unul din Psalmi, dar Domnul i-a dat putere să ducă luptele lui Dumnezeu până la capăt.

            Iar în versetul șase: Domnul face dreptate și judecă între cei răi și cei buni făcând dreptate.

            De aceea, suflete al meu tu stai liniștit și dă slavă lui Dumnezeu. Binecuvântează-L din toată inima ta pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui.

            Este mare lucru să poți să rămâi ancorat în Dumnezeu în vremuri de criză, dar tocmai acesta este secretul credinciosului. El stă neclintit în vreme rea, sau bună, stă liniștit în furtună și nu-l îneacă valul uriaș, chiar dacă îl acoperă, pentru că stă ancorat de Stâncă.

Isaia 43:2 „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.”

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 417
  • Favorită: 1
Opțiuni