O parte din predica, care inspiră, a episcopului din Uzbekistan, despre dedicarea sinceră, în aceste vremuri din urmă. “Unii L-au făcut pe Dumnezeu o scară, pentru ca să se realizeze pe sine... Ei Îl recunosc pe Iisus ca pe Salvatorul lor, dar niciodată nu L-au recunoscut ca pe Domnul lor. Ei își trăiesc viața sa și caută folosul său... Unicul medicament, pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru firea noastră – Crucea! Trebuie să mori acolo, pentru ca viața Lui Iisus să se arate în trupul tău muritor... Faptele bune nu dau naștere la o viață nouă... Moartea dă naștere la viață... Doar așa Domnul va deveni centrul vieții tale. Doar așa El Se va așeza pe scaunul de domnie al vieții tale... Omul trebuie să zică odată: “Dumnezeule! Fă ceva cu mine!” Lupta duhovnicească întotdeauna se duce în domeniul închinării. Diavolul fuge de un om smerit profund. De aceea, atât de mult avem nevoie, în primul rând să ne supunem Lui Dumnezeu!

Traducere: Repalov Veaceslav