26 – O inimă veselă
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Bucurie
Resursa adaugata de Mada_O in 23/09/2018
    12345678910 0/10 X
Referințe

Fie că priviți sau ascultați pe internet de oriunde din lume, dorim să știți că ne bucurăm că sunteți cu noi. Dacă sunteți aici în campus astăzi, bine ați venit, mai ales dacă e pentru prima oară la Biserica Oak Hills. Ne bucurăm mult că sunteți aici. În următoarele 4 săptămâni explorăm promisiunile lui Dumnezeu, căci, la urma urmei, cui nu-i plac promisiunile? Ne plac promisiunile, nu-i așa? Cred că există un motiv de ce, atunci când mergem la o nuntă, mirii spun "Da", nu "Poate." Cred că există un motiv pentru care, înainte de a merge la urne să votăm, vrem să știm care candidat a făcut cele mai bune, ce? Promisiuni. Înainte de a intra într-o nouă slujbă vrem o promisiune de la angajator. Căutăm un nivel de previzibilitate și ordine pentru viitor. Ne plac promisiunile. Ei bine, se pare că și lui Dumnezeu Îi plac. Știți că de la începutul până la sfârșitul Bibliei Dumnezeu a făcut mai mult de 7000 de promisiuni? Sunt multe promisiuni! Eu, pe de altă parte, ezit să vă promit ceva, ok? Angajamentul meu cel mai bun? Bineînțeles. Dar o promisiune... ? Îmi place cum a zis-o cândva Abraham Lincoln. A zis,"Să nu promitem ce nu trebuie, ca nu cumva să fim chemați să ducem la îndeplinire ceea ce nu putem." Vedeți, sunt foarte conștient de limitele mele în a ține o promisiune pe care v-aș face-o.

Când copiii mei vreau neapărat ceva, știți ce spun?"Tată, promiți?" Și știți ce fac în acel moment: socotesc costul. Calculez probabilitatea abilității mele de a putea duce la îndeplinire  acea promisiune, căci știu ce știți și voi, și anume că multe promisiuni... , ei bine, hai să spunem că depășesc performanța. Poate că ai experimentat o promisiune neîndeplinită, sau două, sau trei... Dar iată vestea bună: acesta nu e cazul la Dumnezeu Tatăl. Vedeți, El nu ezită să-ți facă promisiuni. A făcut peste 7000 de promisiuni, căci El nu trebuie să calculeze probabilitatea abilității Lui de a duce la îndeplinire ceea ce a spus. Dintre toate promisiunile pe care le-a făcut până în acest punct în istorie, le-a ținut pe toate. Nu e doar un făcător de promisiuni, ci și unul care ține promisiunile. De aceea alegem să ne punem nădejdea în promisiunile lui Dumnezeu. De aceea ne ancorăm nădejdea în stânca promisiunilor lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când viața ne scutură, nădejdea noastră nu se clatină. Deci doresc să vă invit să faceți o declarație împreună cu mine. Doresc să stați drepți, dacă vreți, să vă umpleți plămânii cu aer și inimile cu nădejde. Haideți să recităm aceasta împreună. Ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu. Datorită faptului căci Cuvântul lui e neclintit, nădejdea noastră e nezguduită. Nu stăm pe problemele vieții sau pe durerea din viață. Stăm pe marile și prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu.

 

Deci Tată, venim înaintea Ta chiar acum, deschizând Cuvântul Tău și cerându-ți să ni Te descoperi. Fie ca prin promisiunile pe care le-ai făcut și toate promisiunile pe care le-ai ținut să Te vedem mai clar decât Te-am văzut înainte, să auzim Cuvântul pe care-L ai pentru noi. Te rugăm acestea în Numele Domnului Isus. Și toți care au fost de acord, au zis,"Amin."

 

Nu cu mult timp în urmă, un om mi-a spus o poveste despre o scrisoare pe care-a primit-o în poștă. Adresa expeditorului: IRS (oficiul de taxe). Se considera un om cinstit, dar ceva din această scrisoare îi strecura frică în inimă - acea verificare temută, de care i-a fost întotdeauna frică. A luat scrisoarea și a pus-o pe masă, spunându-și că va avea de-a face cu ea mai târziu. Mai târziu a devenit a doua zi, și a doua zi a devenit ziua următoare și zilele au devenit o săptămână... A pus scrisoarea undeva să nu fie la vedere, dar nu și afară din gândul lui. În fiecare zi intra acolo și se gândea la ea. Îl apăsa ca un sac de pietre atârnat de gâtul lui. Aștepta un apel telefonic sau o bătaie la ușă, dar nimic nu-l făcea mai neliniștit ca și "ce-i acolo în plic?" Scrisoarea a rămas nedeschisă, dar i-a adus multă neliniște. Mă întreb,"Îți trimite îngrijorarea scrisori pe adresa ta?" Statisticile spun că șansele sunt destul de mari. Știți că Statele Unite este cea mai îngrijorată națiune de pe pământ? În ciuda tehnologiei moderne și a comfortului, cheltuim peste 30 de miliarde de dolari pe an cu facturi medicale și cu pierderea productivității din cauza stresului. Copilul obișnuit manifestă același nivel de anxietate ca și pacientul psihiatric obișnuit din anii 1950. Știți că fiecare generație e de 3 ori mai probabil să manifeste sau să experimenteze depresie decât generația dinainte? Gândiți-vă la aceasta. Care sunt implicațiile pentru copiii noștri și pentru copiii copiilor noștri și copiii lor?

Înainte de a începe să ne îngrijorăm de îngrijorarea noastră, aici ar fi un punct bun în care să ne amintim de o promisiune pe care a făcut-o Dumnezeu. O găsim la Filipeni 4:19. Spune,"Dumnezeu va îngriji de toate nevoile voastre." (după traducerea NIV) Vreți să spuneți aceasta împreună cu mine? Dumnezeu va îngriji de toate nevoile voastre. Unul dintre motivele cele mai impunătoare pentru care cred această promisiune e datorită faptului că Dumnezeu nu e doar un făcător de promisiuni ci și unul care ține promisiunile. Dar e și un alt motiv important pentru mine ca să cred această promisiune, și anume: Domnul Isus a crezut această promisiune. Nimeni n-a fost mai apropiat de Tatăl decât Fiul. Vreau să ascultați la ceea ce Domnul Isus însuși spune despre îngrijorare și despre grija lui Dumnezeu. Haideți să privim la Matei 6:25 și în continuare. Domnul Isus spune: "De aceea, vă spun: "Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?"

E o întrebare destul de bună. Domnul Isus spune,"Nu vă pierdeți timpul îngrijorându-vă." Nu vorbește despre preocupări de moment. Toți le avem. Ne preocupăm de anumite lucruri. Ci vorbește despre o fixare pe probleme până în punctul când desconsideră purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Când lumea ne aduce aminte de toate lucrurile de care avem nevoie, ne aducem aminte că Dumnezeu e tot ce avem nevoie. Acest lucru s-a întâmplat în viața Fiului. Ai experimentat adevărul acestei promisiuni în viața ta?

Pot să-ți spun despre cineva care a făcut-o? Se numește Pavel și dacă vreți, dacă aveți Bibliile, deschideți-le la Filipeni capitolul 1. Vom ajunge acolo în scurt timp. Vreau să vă spun puțin despre Pavel, care a scris această scrisoare către Filipeni. Pavel călătorea prin lumea romană, planta biserici, și pe tot parcursul drumului invită oamenii la această viață care dă putere, la o relație cu Isus Hristos. Cam prin anii 61-62 d. Hr. cred că Pavel era la Roma, dar trebuie de asemenea să știți că Pavel e întemnițat. E în închisoare, posibil arest la domiciliu. Nu-mi pot imagina că Pavel avea prea mulți vizitatori, dar îmi imaginez că într-o zi un gardian a venit la ușa lui și a zis,"Pavele, a venit cineva să te vadă." Era Epafrodit. Epafrodit provenea dintr-un fond păgân de unde se întorsese la Hristos. A venit ca reprezentant al Bisericii din Filipi. A adus resurse financiare, dar mai mult decât atât, aduce o față prietenoasă. Pavel îl numește un frate adevărat, un lucrător împreună cu el, un ostaș ca și el. Astfel se referă Pavel la Epafrodit. A stat câtva timp cu Pavel ca să-l asiste, să-l ajute, să aibă grijă de el, chiar până acolo încât Epafrodit se îmbolnăvește și era aproape pe moarte. În acest punct și-au dat seama că în Filipi se îngrijorau de situația aceasta și că era timpul ca Epafrodit să se întoarcă înapoi în Filipi. Și se întoarce, cu binecuvântarea lui Pavel, dar și cu o scrisoare. Deci duce această scrisoare înapoi la Biserica din Filipi. Scrisoarea este deschisă și când cineva începe s-o citească, iată ce aud ei: "Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos." (Filipeni 1:3-8)

Îmi imaginez cum, pe măsură ce e citită această scrisoare celor din Filipi, observă ceea ce și noi am observat: bucuria și recunoștința lui Pavel, afecțiunea lui față de acești oameni sare de pe pagină. Nu vom citi toată scrisoarea, deși nu ar dura prea mult. Vreau să vă încurajez s-o citiți acasă, are doar 4 capitole și o puteți citi. Și când o faceți, veți găsi cuvântul "bucurie" de 4 ori, cuvântul "bucurați-vă" de 8 ori, cuvântul "bucuros" de 3 ori. E multă bucurie în doar câteva capitole. E multă bucurie într-o scrisoare scurtă. E multă bucurie la cineva precum Pavel. Pavel nu e un fel de Poliana pozitivă. De fapt, cu 5 ani înainte de aceasta, scrie o scrisoare către Biserica din Corint și găsim ceva în 2 Corinteni 11 - cred că lucrurile pe care le-a scris lor cu doar 5 ani mai devreme ne va ajuta să înțelegem un pic viața lui Pavel. Spune,"Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși. În osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat, și eu să nu ard?" (2 Cor. 11:26-29)

Înainte de aceasta Pavel ne spune că a fost biciuit, bătut, împroșcat cu pietre, a fost în naufragiu nu o dată, nu de 2 ori, ci de 3 ori. Dacă v-aș putea arăta o poză cu Pavel, cred că ați vedea vânătăile și cicatricile pe dinafară, dar probabil că și mai multe cicatrici pe dinăuntru, pe care nu le-ați putea vedea. Dacă ar avea cineva motiv să se îngrijoreze sau să se teamă, cred că acesta ar fi omul vostru. Dacă ar avea cineva motiv să pârască, să se dea bătut, sau să arate cu degetul și să zică "nu-i corect. Nu este corect!" ar fi fost Pavel. Și totuși, pe măsură ce această scrisoare continuă să fie citită, iată ce aud ei în continuare: "Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește." (Fil. 4:12-13) Pavel crede că Dumnezeu se îngrijește de orice nevoie, în orice circumstanță și situație. Pavel este... Trebuie să cred că a trebuit să moară de 1000 de ori cu privire la ceea ce a vrut el, dar crede în grija lui Dumnezeu pentru viața lui. Cred că e datorită faptului că a descoperit câteva lucruri cu privire la grija lui Dumnezeu.

Aș vrea timp de câteva minute să explorez câteva din ele. Cred că Pavel a descoperit că (1) Dumnezeu dă pace prin rugăciune. Să ne întoarcem un pic în capitolul 4 la versetul 6 și să citim următoarele cuvinte ale lui Pavel: "Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus." (Fil. 4:6-7)

În 1967 viața lui Joni Eareckson Tada a fost schimbată pentru totdeauna în urma unui accident când a sărit în apă și și-a rupt coloana vertebrală. De-atunci încoace și-a trăit viața ca tetraplegică (paralizată de mâini și picioare). Din această tragedie a ieșit multă frumusețe. Ea și soțul ei au fondat o misiune pentru cei cu dizabilități numită "Joni și prietenii." Este o vorbitoare căutată, a fost o inspirație pentru mulți. Am auzit-o recent povestind despre o zi în care ea și soțul ei, Ken, mergeau la lucru, la sediul "Joni și prietenii." În ziua aceea el era în față, conducând, ea era în spate, pe scaunul cu rotile, legată cu centura, dar șoldul o deranja foarte tare. Zicea că durerea era insuportabilă și ea era aproape să spună "găsește următoarea ieșire, întoarce-te și du-mă acasă, și pune-mă în pat." Dar în momentul acela a zis,"M-am gândit: îmi voi imagina doar viața creștină, sau atunci când dau de greu o voi trăi? Îmi voi imagina doar rugăciunea, sau o voi trăi?" Și a început să se roage chiar atunci și acolo, în spatele acelui microbuz. A început să se roage și să recite promisiunile lui Dumnezeu. A început să zică,"Dumnezeule, ai promis în psalmul 119:50 că în necazul meu Cuvântul Tău va fi mângâierea mea și cred că lucrul acesta este adevărat. Doamne Isuse, ai spus că niciodată nu mă vei lăsa și nu mă vei părăsi, și cred că lucrul acesta e adevărat. Ești un ajutor totdeauna prezent în suferința mea." Și tot așa a continuat recitând promisiuni una după alta. În timpul acelui drum de 10 mile până la sediu recita cu voce tare,"Doamne Isuse, cred că aceasta e adevărată, cred că aceasta e adevărată... " Și pe când au ajuns, știți ce s-a întâmplat cu durerea ei? A fost mult mai rea decât fusese înainte! Spatele o durea mai tare decât o duruse cu 10 mile înapoi. Durerea ei era oribilă, dar a zis,"Am avut ceva mai mult decât izbăvire de durerea aceea." A zis,"Am avut curaj. Am avut vitalitate, am avut reînoire spirituală și emoțională. Am avut entuziasm pentru ziua aceea." A zis că a fost doar datorită faptului că a decis nu doar să-și imagineze o viață în Hristos, ci cu dinții încleștați și totală încredere în promisiunile lui Dumnezeu a crezut că Dumnezeu se va îngriji de nevoile ei. Și El a făcut-o. Poate că nu în felul în care ea a dorit să fie satisfăcute la momentul acela, dar Dumnezeu i-a satisfăcut nevoile.

Ca și Pavel, ea a găsit pace prin rugăciune. Dumnezeu nu doar dă pace prin rugăciune, dar de asemenea... (2) Dumnezeu dă mulțumire în toate circumstanțele. Nu știu cum sunteți voi, dar eu tind să cad în această cursă în care joc acest joc: voi fi mulțumit atunci când... Voi fi mulțumit... și puteți completa voi. Te-ai jucat vreodată jocul acesta? Voi fi mulțumit când găsesc de lucru. Voi fi mulțumit când mă voi căsători. Am auzit chiar și "voi fi mulțumit când voi divorța." Și începem să avem ceva în fața noastră unde credem că știm care sunt nevoile noastre și că avem nevoie doar ca Dumnezeu să ne satisfacă aceste nevoi pe care noi ni le-am definit. Pavel găsește altceva. Nu cere ca Dumnezeu să-i schimbe circumstanțele. Priviți la ce spune în Filipeni 4:11 - "m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc." Știți care-i vrășmașul mulțumirii? E comparația. De atât de multe ori vrem să spunem,"Doamne, îmi satisfaci nevoile? Căci nu sunt așa de sigur." În loc să ne uităm în sus, ne uităm în jur. Zicem,"Cred că mă voi uita să văd cum satisface nevoile lui cutare sau cutare. Ei au ceva mai mult decât am eu." Și asta produce invidie. Apoi poate mă voi uita în partea astalaltă și altul are ceva mai puțin decât am eu, și câteodată asta produce mândrie. Mândrie, invidie... comparația produce multe lucruri, dar știți că nu va produce niciodată mulțumire? Și Pavel a găsit aceasta. A găsit mulțumirea, chiar în circumstanțe atât de dificile. Dumnezeu i-a dat pace și mulțumire.

Dumnezeu de asemenea, dă, așa cum a descoperit Pavel... (3) Dumnezeu dă putere în suferință. Îmi place Filipeni 4:13. Poate că nici nu trebuie să citez acest verset, căci îl știți atât de bine, dar haideți să-l recităm împreună: "Pot totul în Hristos, care mă întărește." Nu-i așa că iubiți acest verset? Eu îl iubesc și l-am citat de foarte multe ori. Poate că l-am scos și din context de câteva ori. Poate că ai auzit acest verset, poate l-ai văzut pe un tricou. Știi, dacă faci o căutare în Google la Filipeni 4:13, îți arată și un tatuaj cu el, se pare că e destul de popular. Poate dacă un atlet are o mare victorie și dă un interviu după aceea și citează acest verset... Dar iată ce-i important la acest verset, în contextul în care Pavel îl folosește."Pot totul" - ascultă, acest "totul" nu e atașat de realizări. Eu am crezut asta mult timp,"Pot să realizez prin Hristos." Iată ce spune Pavel,"Pot face toate aceste suferințe." Nu e realizare, ci suferință."Pot îndura toate aceste suferințe prin Hristos, care mă întărește." Citind aceste scrisori ale lui Pavel nu e îndoială: pasiunea, scopul lui sunt foarte clare. El le numește o dorință aprinsă. Gândești că e destul de important pentru el. Dar iată dorința lui aprinsă: e a fi una cu Hristos. Zice că vrea să-L experimenteze în mod personal pe Hristos și puterea învierii Lui. Iată ce crede Pavel, și cred și eu lucrul acesta, că Hristos locuind în noi este satisfacerea oricărei nevoi. E tot ce a avut nevoie Pavel și e tot ce avem și noi nevoie. Vreau să te întreb ceva: Ai vrea să trăiești cu mai multă pace în viață și cu mult mai puțină îngrijorare și teamă? Cu Domnul Isus ca și sursă, poți. Poți.

Apropo, nu v-am spus restul povestirii despre omul care a primit scrisoarea de la IRS (oficiul de taxă). În cele din urmă a deschis-o. Nu era o verificare. Nu era nici măcar o corecție cerând o plată în plus. Nu, ci această scrisoare de care se temuse atât de mult era o cerere ca să-și actualizeze informația. S-a gândit,"Pot face asta." Dar știți ce n-a putut face? N-a putut să întoarcă înapoi timpul pe care dușmanul i l-a furat prin frică și îngrijorare. Frică de ceva ce nu era nici măcar real. Dacă îngrijorarea îți trimite o scrisoare, lasă-L pe Domnul Isus s-o deschidă. El a promis că se va îngriji de toate nevoile tale. Pavel s-a încrezut în Dumnezeu și Dumnezeu S-a îngrijit de toate nevoile lui. Se va îngriji și de ale tale. Amin?

 

Deci, Tată, stăm pe această promisiune. E o promisiune de la Tine. Cuvântul Tău este adevărat, niciodată nu ai eșuat, niciodată nu ți-ai încălcat promisiunea. Credem că Tu Îți vei ține promisiunea și că Te vei îngriji de toate nevoile pe care le avem. Tată, nu doar orice nevoie pe care o avem, ci atunci când venim înaintea Ta și aducem nevoile altora, credem și pentru ei că Tu ești credincios, Tată, și că vei satisface toate aceste nevoi prin Hristos Isus. Și în Numele lui Isus ne rugăm. Și toți cei ce au fost de acord, au zis: Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 798
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni