20 – Hristos se roagă pentru voi
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Încercări
Resursa adaugata de Mada_O in 12/08/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

Poate aţi auzit povestea despre bărbatul de 84 de ani care s-a logodit cu femeia de 80 de ani. Una dintre primele opriri când au început să îşi planifice nunta a fost la o farmacie unde au solicitat o întâlnire cu managerul. Bărbatul i-a spus managerului:
- Aveţi bandaje aici?
- Da, avem.
- Dar cremă dentară şi Xlax şi Tylenol PM?
- Le avem pe toate.
- Dar ibuprofen?
- Da, avem şi ibuprofen... Dar doriţi aceste articole?
Iar domnul de 84 de ani a spus:
- Da, într-un fel, da. Știți, aceasta este logodnica mea. Ea are 80 de ani, eu am 84 şi căutăm un magazin pentru cadourile de nuntă.

Mulţumesc! Ştiţi cum este să anticipezi zilele de slăbiciune? O să vă placă această promisiune. Romani 8:34: "Hristos [... ] stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!" Aceasta este doar una dintre miile de promisiuni ce se regăsesc în Scripturi cu scopul de a ne da un loc sigur pe care să ne bazăm în trecerea prin viaţă. Privim, pur şi simplu, o mostră a acestor promisiuni în speranţa că ne vom obişnui noi înşine să ne creăm o listă de promisiuni şi să ne bazăm pe ele mai degrabă decât pe durerea noastră sau pe problemele noastre. În fiecare săptămână analizăm o promisiune şi o poveste care i se potriveşte, iar aceasta este una dintre preferatele mele. Dar înainte să facem acest lucru, să procedăm ca de obicei. Dacă ne urmăriţi online sau dintr-o locaţie anume, suntem încântaţi să luaţi parte. În fiecare săptămână ne ridicăm, ne îndreptăm umerii şi ne umplem plămânii cu aer şi inimile cu speranţă şi afirmăm cu toate sinceritatea. Sunteţi gata? Ne clădim vieţile pe promisiunile lui Dumnezeu deoarece cuvântul Lui este irevocabil, speranţa noastră este de nezdruncinat. Nu ne bizuim pe problemele vieţii, sau pe durerea din această viaţă, noi ne bizuim pe promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe. Bravo!

 

Îţi mulţumim, Tată, pentru promisiuni. Îţi mulţumim că le-ai făcut, dar mai ales că le respecţi. Dă-ne puterea să înţelegem această minunată promisiune că eşti alături de noi şi ne aperi chiar acum. Deschide-ne inimile să primim implicaţiile ei. Iartă-l pe vorbitor, căci păcatele lui sunt prea numeroase. Lasă-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe El. Lui ne rugăm. Amin.

 

Ne-am fi putut imagina că furtunile au încetat după ce Isus a fost pe Pământ. El a inventat furtunile, El a creat idea de atmosferă, vânt şi ploi. Am putea presupune că pentru perioada în care a fost pe planetă, nu s-a întâmplat aşa ceva. Că Dumnezeu ar suspenda legile naturii şi Îl va scuti pe Fiul Său de discomfortul vântului puternic sau al bătăii ploii. Sau cel puţin că Dumnezeu ar putea să-I permită lui Isus să se plimbe prin lume într-un balon. Ceva asemănător obiectului pe care îl are Papa când trece prin mulţime. Un scut protector astfel încât Isus să nu se ude niciodată, să nu Îi fie frică, să nu Îi fie frig, să nu Îl ia vântul pe sus. Isus ar trebui să fie scutit de furtunile vieţii şi la fel şi noi. Aceasta este aşteptarea care zace în mulţi creştini: "Acum că îi aparţin lui Dumnezeu, ar trebui să primesc un permis de trecere prin problemele vieţii. Sunt aici pentru a-i ajuta pe alţii, să înfrunt furtunile lor. Îi voi ajuta pe ei, dar să le înfrunt pe ale mele? Nuuuu... A-L urma pe Isus înseamnă a trăi o viaţă fără furtuni, nu?"

Această aşteptare se zdrobeşte rapid în confruntarea cu realitatea. Adevărul este că viaţa vine cu furtuni. Pentru toţi oamenii. Iar Isus le vorbea discipolilor când spunea în Ioan capitolul 16, versetul 33: "În lume veţi avea necazuri." Probleme. Furtuni care vin. Vin la voi, vin la mine şi au venit chiar şi la primii ucenici ai lui Hristos. Dacă vreţi să vă notați, primul aspect este puterea furtunii. Matei 14:22: "Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor." Ştiţi, uneori ne creăm singuri furtunile. Bem prea mult alcool, împrumutăm prea mulţi bani, ne însoţim cu oameni nepotriviţi, astfel îndurăm probleme făcute de noi înşine. Dar în această furtună nu era cazul. Discipolii erau pe o mare frământată de furtună pentru că Isus i-a făcut să fie acolo. Isus i-a silit pe discipoli să urce în barcă, se spune, deci nu este Iona care încearcă să fugă de Dumnezeu, ci este vorba despre discipolii care încearcă să Îl asculte pe Isus. Aceştia sunt misionarii care trec mări numai pentru a-şi pierde speranţa. Sunt cuplul care Îl ascultă pe Dumnezeu în căsnicie şi tot nu au copii. Sunt studenţii care învaţă şi, totuşi, dau greş. Sunt oamenii de afaceri creştini care sunt corecţi şi sunt învinşi de concurenţă neloială. Aceştia sunt discipolii care lansează o barcă întocmai cum le-a spus Isus, iar apoi se regăsesc în plină furtună.

Deci furtunile vin. Vin şi la cei ascultători. Şi vin cu o lovitură. Ia uitaţi-vă, Matei 14:24: "În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă." Toamna şi iarna marea este agitată, se loveşte de aerul cald de la tropice şi o mulţime de turbulenţe se ridică la suprafaţă din străfunduri în Marea Galileei. Deci furtunile de aici pot fi înspăimântătoare. Isus eliberase mulţimea şi îi silise pe discipoli să urce în barcă la orele serii. Ioan, care se afla în barcă ne spune că furtuna a lovit după ce parcurseseră trei sau patru mile (Ioan 6:19). Seara a devenit noapte, noaptea a început să bată vântul şi înainte să îşi dea seama, discipolii erau în carusel pe Marea Galileei. Această călătorie de cinci mile trebuia să dureze mai puţin de o oră, dar iată-i, ne spune Ioan, la ora trei dimineaţa, încă departe de ţărm. Merită crezuţi. Încă vâslesc. Nu au întors barca, nu au mers spre ţărm, au perseverat în ascultare. Au mers înainte.

Dacă sunteţi în furtuni, luaţi exemplu de la discipoli. Poate asta este tot ce puteţi face. Să păşiţi mai departe. Deci, faceţi ce trebuie. Chiar dacă duceau o luptă pierdută, căci furtuna i-a dus prea departe de ţărm, prea mici în luptă, prea pierduţi în valuri. Dacă aţi urca în barca discipolilor, în acest moment, şi aţi privi chipurile lor, ce aţi vedea? Nu aţi vedea teamă? Nu aţi vedea îndoială? Şi dacă aţi asculta, nu aţi auzi un discipol strigând în furtună,"L-a văzut cineva pe Isus?" Pentru că, vedeţi voi, Isus nu a urcat cu ei în barcă. Au navigat în furtună şi Isus nu este în barcă. Această întrebare nu apare în text, dar cred că a fost pusă atunci. A fost atunci şi este şi astăzi. Ne regăsim în furtuni. Şi ne uităm în jur şi spunem unde e Isus? Unde este Isus când valurile sunt mari? Unde este Isus când vântul e puternic? Unde este Isus când întunericul e adânc? Unde este Isus când moartea e aproape? Răspunsul e clar şi surprinzător: se roagă.     

Aspectul al doilea: uitaţi-vă la rugăciunea Salvatorului. Isus a urcat pe un munte. De unul singur. Pentru ce? Pentru a se ruga. Nu există niciun indiciu că a făcut altceva. Nimic despre mâncat, vorbit, dormit, plimbat. Nu a făcut nimic altceva decât să se roage. Şi era atât de implicat în rugăciune încât nu I-a păsat că haina Îi era udă, că părul Îi era dezordonat, a slujit toată ziua şi acum se roagă toată noaptea. A simţit bătaia vântului şi a ploii. Şi El a fost în furtună şi s-a rugat. Sau putem spune că și El a fost în furtună şi de aceea s-a rugat. S-ar putea ca furtuna să fie motivul pentru rugăciune? Ar putea ca furtuna de pe Marea Galileei să reprezinte toate furtunile din vieţile noastre? Şi ar putea ca imaginea discipolilor izbindu-se în barcă să fie o imagine a voastră izbindu-vă în luptele voastre. Ar putea ca această poveste să fie în Biblie ca, printre altele, să ne spună unde este Isus şi ce face El când noi suntem în furtună? Care este prima acţiune când vine o furtună asupra celor care Îl urmează? Isus alege să se roage.

Isus e la dreapta lui Dumnezeu. Şi ce face? Mijloceşte pentru noi (Romani 8:34). Acesta este un verb puternic în limba greacă. Când apare în Noul Testament se referă mereu la o anumită cerere perseverentă şi insistentă. De exemplu, citim despre Festus, guvernatorul Iudeii, care îi vorbeşte regelui Agripa despre cererile poporului cu privire la Apostolul Pavel. El spune (Fapte 25:24): "Rege Agripa şi toţi cei prezenţi, îl vedeţi pe acest om? Întreaga comunitate evreiască mi-a trimis o petiţie despre el, a mijlocit pentru el în Ierusalim şi Iudeea strigând că nu ar mai trebui să trăiască." Deci aceasta este o cerere fierbinte. Este o cerere specială. Deci, din punct de vedere biblic, asta este ceea ce fac mijlocitorii. Cereri precise, insistenţe, în faţa lui Dumnezeu şi aceasta este promisiunea Scripturii. Pentru unii dintre voi, aceasta este prima dată când cineva vă spune acest lucru. Şi mă simt privilegiat să fac acest lucru.

Vă puteţi imagina asta? Chiar acum, în această clipă, în ceaţa furtunii voastre, în ceaţa luptei voastre, atotputernicul Isus Hristos, înviat din morţi, cu puteri asupra cerului şi pământului, se roagă pentru voi. Se roagă să nu cădeţi, se roagă să nu renunţaţi, se roagă să nu disperaţi, să nu vă pierdeţi. El se roagă pentru voi. Regele Universului vorbeşte în numele vostru. Strigă către Tatăl ceresc, cere ajutorul Duhului Sfânt, mobilizează îngerii, cere pentru voi o binecuvântare specială chiar acum, cere ca o binecuvântare specială să se coboare asupra voastră. Nu vă luptaţi cu vântul şi valurile singuri. Nu înfruntaţi această încercare de unii singuri. Şi nu depinde de voi să o rezolvaţi. Îl aveţi pe Prinţul Atotputernic şi pe cel mai sfânt apărător ţinându-vă partea.

Când Ştefan a fost martirizat, înainte de a merge în Rai, spune Scriptura că el a privit cerul şi L-a văzut pe Isus în glorie, la loc de onoare, în dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7:55). Isus l-a apărat pe Ştefan. Aţi auzit pe cineva luându-vă apărarea? Da, aţi auzit. Şi Numele Său este Isus Hristos. Vă ţine partea. Şi face acest lucru chiar acum. Şi strigă din răsputeri ca voi să primiţi putere. Cere putere ca Mary să treacă de interviu, ca Tom să fie un tată bun, să îl învingeţi pe Diavolul care nu o lasă pe Allison să doarmă. Unde este Isus? Echipajul ar fi putut strigaa pe Marea Galileei. Unde este Isus? Cel slab, cel izolat, cel singur, cel bolnav, cel trist, cel sărac, cel stresat şi cel izolat strigă: "Unde este Isus?" Unde este? În prezenţa lui Dumnezeu. Vorbeşte în numele vostru. Şi vă spune vouă ceea ce i-a spus apostolului Petru. Poate vă aduceţi aminte că în noaptea de dinaintea răstignirii lui Hristos, Isus l-a luat pe Petru deoparte pentru că ştia că înainte de venirea zorilor Petru se va lepăda de El. Și ştiind de greaua încercare a apostolului, iată ce îi spune: "M-am rugat pentru tine, ca să nu te părăsească credinţa." Dintre toate lucrurile pe care le putea face Isus, şi putea face orice, putea să îl apere de încercare, putea să îi spună despre ea, dar a ales singurul lucru pe care îl consideră cel mai important, acela de a se ruga pentru el. Vă vine să credeţi? Isus Hristos se roagă pentru voi. Ar trebui să treceţi asta în albumul de liceu – pentru asta s-a rugat Isus Hristos.

Evrei 7:25: "De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei." Vedeţi, când noi uităm să ne rugăm, Isus Îşi aminteşte să facă asta. Când ne cuprinde îndoială, Isus este plin de credinţă. Când sunt nedemni să fim auziţi, Isus e mereu vrednic să fie auzit, Isus este un înalt preot neprihănit şi perfect şi când El vorbeşte, tot cerul ascultă. Speranţa de nezdruncinat este primul rezultat al acestei promosiuni. Am vrea să ştim viitorul? Dar nu putem. Am vrea să vedem drumul dinainte? Dar nu putem. Am vrea răspuns la fiecare întrebare şi fiecare problemă rezolvată? Dar Isus crede că cel mai bine pentru noi este să ştim doar atât: "Mă rog pentru voi. Şi asta e tot ce aveţi nevoie să știți."

Să vă întreb ceva. Credeţi că rugăciunile lui Isus sunt auzite în cer? Credeţi că rugăciunile lui Isus dau rezultate în cer? Credeţi că rugăciunile lui Isus au influenţă asupra viitorului? Răspunsul la aceste întrebări, în caz că vreţi să ştiţi, este: "Da, da şi da". Deci credeţi că veţi trece prin această furtună? Nu pentru că sunteţi puternici, ci pentru că Isus este. Nu pentru că sunteţi credincioşi, ci pentru că Isus este. Nu pentru că nu greşiţi niciodată, ci pentru că Isus nu greşeşte. Şi datorită Lui şi rugăciunilor Sale veţi trece de furtună. Vă rog să primiţi acest lucru. Chiar acum. Cineva mă aude vorbind. Chiar acum. Cine a dus o luptă crâncenă în ultimele zile? Chiar la limită. Atârna de un fir de păr. Vă întrebaţi dacă veţi reuşi. Răspunsul dârz, sincer şi de netăgăduit al lui Hristos este: "Da, veţi reuşi. Veţi reuşi."

Cineva ar putea spune: "Dacă Isus se roagă pentru mine, atunci de ce am probleme? Adică, dacă Isus mijloceşte pentru mine, nu ar trebui să am garanţia unei vieţi fără probleme?" Din nou, răspunsul este: "Da!" Şi această viaţă fără probleme vă începe în primul moment al Împărăţiei celei Noi. Dar până atunci vom avea o planetă în zbatere, o societate tulburată, cu oameni rebeli şi radicali contra lui Dumnezeu, în consecinţă, există un cancer al păcatului care planează asupra noastră precum un nor. Și mai este şi însuşi Diavolul care pândeşte ca un leu să găsească oameni pe care să îi ia în Iad cu el. Deci, până atunci, vom avea probleme. Aşadar, prezenţa lui Isus rugându-se nu garantează absenţa problemelor. Prezenţa lui Isus rugându-se garantează că vom rămâne pe cale în ciuda problemelor. Într-adevăr, prezenţa lui Isus rugându-se arată că Dumnezeu va lua problemele şi le va transforma în bine.

Prietenul meu Chris avea 9 ani când a fost diagnosticat cu mononucleoză severă. Şi doctorul i-a spus că va tebui să îşi petreacă toată vara acasă, înăuntru. Vă puteţi imagina un băiat de nouă ani căruia i se spună că nu poate ieşi din casă toată vara? Chris avea o constituţie atletică, era energic, iubea viaţa și doctorul îi spunea că vara va veni şi va trece, iar Chris nu va putea merge cu bicicletă, nu va putea pescui, nu va putea juca baseball. Pentru un copil de nouă ani, de fapt, pentru toată lumea, dar în special pentru un copil de nouă ani, aceasta era o furtună din Galileea. Tatăl lui Chris avea o farmacie. Tatăl lui Chris era un om al lui Dumnezeu. Tatăl lui Chris a început să se roage: "Doamne, trebuie să fie ceva bun care să iasă din asta." Se întâmpla ca tatăl lui Chris să vândă chitări în farmacia lui şi cânta şi el destul de bine. Aşa că i-a venit o idee. A adus acasă o chitară şi i-a prezentat-o lui Chris. În fiecare dimineaţă, înainte de a merge la farmacie, tatăl îl învăţa pe Chris ceva nou, o tehnică nouă. Ei bine, lui Chris i-a plăcut. Şi în tot acel timp, singur în casă, cu nimic de făcut, a învăţat să cânte la chitară. Până la sfârşitul verii, Chris era destul de bun. Cânta cântecele lui Willie Nelson. Şi scrisese câteva cântece. În câţiva ani, Chris conducea închinarea în biserici. În câteva decenii a fost numit cel mai interpretat compozitor al acestei generaţii. Poate din întreaga istorie. Poate recunoaşteţi titlurile unora dintre cântecele sale."Ce mare este Dumnezeul nostru","Sfânt e Domnul","Isus Mesia". Vedeţi, nu pot să nu mă gândesc că Isus se ruga pentru Chris cel de nouă ani. Chris Tomlin. Isus trăieşte, spune Scriptura, pentru a mijloci pentru noi. În miezul furtunii se roagă pentru voi şi prin ceaţa furtunii vine după voi.

Nu mai avem timp decât pentru un detaliu, dar nu putem să nu îl menţionăm: prezenţa lui Hristos în furtună. Matei 14:25-26: "Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: ‚Este o nălucă!’ Şi, de frică, au ţipat." Isus a devenit răspunsul la propria lui rugăciune. A transformat apa într-o cărare. El, care a despărţit Marea Roșie pentru Moise, El care a făcut toporul să plutească pentru Ilie, El a transformat Marea Galileei în drum şi a venit printre valuri către apostoli în mijlocul şi prin ceaţa furtunii. Ei Îl numesc o nălucă, dar El tot a venit. Credinţa lui Petru a devenit frică, dar El tot a venit. Vântul bătea cu putere, dar Isus nu s-a lăsat îndepărtat de misiunea Sa. Trebuia să dovedească ceva. A rămas acolo până a arătat că El, doar El este suveran peste toate furtunile. A spus un cuvânt şi valurile s-au liniştit. Iar discipolii, pentru prima dată în Scriptură, au făcut acest lucru: L-au venerat. Au spus: "Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu." Barca le-a fost altar şi inimile liturghie, L-au venerat pe Isus.

Fie ca voi să faceţi la fel. Dacă ar ţine de mine, aş lua toate problemele vieţii voastre, dar nu este în puterea mea să fac asta. Dar mi s-a încredinţat privilegiul de a vă împărtăşi această promisiune. Şi mă adresez vouă, celor care treceţi prin furtuni. Nu sunteţi singuri. Prezenţa lui Hristos este în furtună, rugăciunile lui Hristos sunt auzite pentru voi, în timpul furtunii şi în curând Îl veţi vedea pe Hristos însuşi venind după voi să vă ajute. Iar când Îl veţi vedea, să faceţi precum discipolii. Să Îl veneraţi. Amin.

 

Tată, aceasta este rugăciunea noastră, să ne ajuţi să fim credincioşi în furtunile vieţii. Ne-ai spus de la început că vom avea probleme, aşadar nu ne vom mai plânge, ci vom începe să credem în promisiunile Tale, că Te vei folosi de aceste probleme pentru a-Ţi arăta puterea, că vei fi răspunsul la propria-Ţi rugăciune. Ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 640
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni