15 – Totul se termină cu bine
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Speranță
Resursa adaugata de Mada_O in 20/06/2018
    12345678910 0/10 X

Am împărtăşit o poveste cu oamenii din culise. Credeam că e amuzantă şi am spus că am povestit-o şi bisericii, iar ei au spus că nu. Aşa că mă bazez pe amintirile voastre neclare pentru a-mi menţine provizia de povestiri proaspătă. Un membru al bisericii m-a invitat să mergem la vânătoare de căprioare, ceea ce m-a surprins pentru că eu nu sunt cine ştie ce vânător. Am fost şi mai surprins când am tras amândoi în acelaşi timp şi am doborât căprioara. Am început o discuţie. Cine a împuşcat căprioara? Eu am spus că eu am împuşcat-o, el a spus:
- Nu, eu am împuşcat-o.
Eu am spus că eu am împuşcat-o, el a spus că el a împuşcat-o. A fost aşa o nebunie şi a stârnit agitaţie până a venit paznicul ocolului sivic. A spus:
- Pentru ce vă certaţi?
I-am spus, iar el a zis:
- Pot eu să rezolv asta.
S-a dus, s-a uitat la animal, a venit şi s-a uitat la noi şi a spus:
- E vreo şansă ca unul dintre voi să fie predicator?
Am ridicat mâna. Am spus:
- Eu sunt.
- Tu ai împuşcat căprioara.
- De unde ştii?
- Pentru că glonţul a intrat pe o ureche şi a ieşit pe cealaltă.

Nu aţi auzit asta sau aţi uitat? Fie că ne urmăriţi online, fie că sunteţi într-un grup de studiu, vă suntem recunoscători că sunteţi parte a acestui studiu special al promisiunilor lui Dumnezeu. Sunt peste 7000 de promisiuni făcute de Dumnezeu. El face promisiunile şi le ţine. Noi aruncăm o privire la câteva în speranţa că le dezvoltăm puţin pentru ca fiecare dintre noi să aprecieze pe deplin promisiunile lui Dumnezeu. Să ne construim viaţa nu pe circumstanţele ei, ci pe promisiunile lui Dumnezeu. În fiecare săptămână facem o declaraţie, ne îndreptăm umerii, stăm ridicaţi, drepţi, ne trezim soţii, inspirăm speranţă, ne umplem inimile cu promisiunea lui Dumnezeu. Să o spunem tare împreună. Să arătăm că azi suntem puternici, căci afară e rece. Să încălzim încăperea, bine? Ne clădim vieţile pe promisiunile lui Dumnezeu deoarece cuvântul Lui este irevocabil, speranţa noastră este de nezdruncinat. Nu ne bazăm pe problemele vieţii, sau pe durerea din această viaţă, noi ne bazăm pe promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe. Amin.

 

Binecuvântat să fii Tată, căci Tu ne-ai dat un loc, binecuvântat să fii Tată. Ai milă de vorbitor, căci păcatele lui sunt prea multe pentru a fi numărate, şi ajută-ne să Îl vedem pe Isus, doar pe El. Lui ne rugăm, amin.

 

Un fermier texan înstărit a trecut la Domnul şi prieteni şi rude au venit la citirea testamentului în speranţa că vor primi ceva din averea lui. Aşadar avocatul a strans pe toată lumea şi a început să citească vorbele fermierului."Soţiei mele, Judy îi las ferma. Bunului meu prieten Homer îi las acţiunile de petrol. Bunului meu prieten Josef îi las apartamentele din Colordo. Fiului meu, John, îi las toate avioanele. Şi vărului meu Willie care a întrebat mereu dacă poate fi amintit în testament... Bună, Willie!"

Poate vă simţiţi ca Willlie, poate vi se pare că cererea nu v-a fost auzită, poate simţiţi că sunteţi neluaţi în seamă şi neglijaţi. Aşa că am o promisiune pentru voi. E chiar una dintre promisiunile măreţe. Se găseşte în Romani, Capitolul 8, care el însuşi este unul dintre capitolele minunate ale Bibliei. Dar promisiunea este aşa: "Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu." Putem să citim promisiunea cu voce tare?"Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu."

Câţi dintre voi beneficiază de această promisiune astăzi? Poate vă întrebaţi dacă banii vor intra. Dacă analizele vor ieşi bine. Poate vă întrebaţi dacă veţi fi amintiţi sau luaţi în calcul. Poate vă întrebaţi dacă veţi supravieţui acestei runde de concedieri. Poate vă întrebaţi dacă divorţul nu se va mai produce. Poate vă întrebaţi dacă aveţi motive să speraţi, să fiţi optimişti pentru că de multe ori vă simţiţi ca şi când nu aţi fi mai mult decât un dop plutind pe o mare de incertitudine şi nu ştiţi unde vă va duce viaţa sau dacă cineva răspunde de istorie. În astfel de momente ne îndreptăm către astfel de promisiuni. Credem că Dumnezeu lucrează în toate. Şi nu doar lucrează, lucrează înspre binele, lucrează înspre binele celor care Îl iubesc.

Sunt convins că întreaga Biblie este o demonstraţie a acestei promisiuni, dar cred că cea mai măreaţă poveste care o ilustrează se regăseşte în Vechiul Testament. O poveste fascinantă intitulată Cartea Esterei. Să vedem dacă putem acoperi întreaga poveste într-o lecţie. Probabil o cunoaşteţi deja, dacă nu, am împărţit-o în trei secţiuni. Istoria începe în secolul al cincilea î. Hr. în Persia. 127 de provincii formau naţiunea persană. Regatul sudic al lui Iuda migrase în Imperiul Persan cu câteva sute de ani în urmă, iar după 70 de ani au primit permisiunea să se întoarcă în Israel şi aproximativ 50.0 dintre ei s-au întors, dar unii dintre ei au rămas şi s-au integrat în Imperiul Persan. Unul dintre conducătorii persani era nemulţumit că au făcut asta. Aşadar să începem cu el. Să începem cu maleficul complot al lui Haman. El era un membru cu influenţă a Curţii regelui. Numele regelui era Xerxe. Nu-i aşa că e drăguţ? Xerxe. Numiţi-vă copilul aşa. Conţine doi "x". X-E-R-X-E. Dacă nu ar fi existat un anumit evreu numit Mardoheu, ar fi fost un dezastru. Apropo, deja cunoaşteţi trei din personajele principale din carte. Vreţi să le spunem? Haman, Xerxe - îmi place să spun asta - şi Mardoheu. Nu vă simţiţi oripilaţi, e doar un nume.

Aşadar, Haman l-a convins pe regele Xerxe că naţiunea ar duce-o mai bine fără evrei. E o atrocitate, ştiu. Dar l-a convins pe rege să extermine toţi evreii. Regele a fost de acord şi a semnat ordinul presându-şi inelul în ceara sigiliului, ceea ce l-a făcut ordin irevocabil. Tot ceea ce a mai rămas de stabilit a fost data exterminării. Haman a aruncat zarurile. Chiar literal vorbind, a aruncat zarurile. A stabilit o dată cu 11 luni în viitor, în luna numită în calendarul lor Adar. A-D-A-R, ziua 13. Echivalează cu februarie-martie în calendarele noastre. Deci data era stabilită, Haman era fericit, totul îi ieşea bine. El arunca zarurile şi erau toate bune. Israelul a tras băţul scurt şi zarurile păreau să nu fie în favoarea lui, însă o altă poveste avea loc în acelaşi timp, iar Haman şi Xerxe nu ştiau nimic despre asta. Iar această poveste urma să întrerupă complotul malefic al lui Haman.

Să ne uităm la scena 2. Şi aceasta este dispoziţia pentru o regină. Dispoziţia pentru o regină. Xerxe a dat o petrecere de şapte zile în care vroia să se laude cu puterea lui, cu bogăţia lui, cu soţia lui. Soţia lui era regina Vaşti. La un anumit moment, la petrecere, când toţi erau beţi de câteva zile, a chemat-o pe Vaşti să vină îmbrăcată în haina regală. Şi ea a refuzat. Ea a refuzat. Poate se juca. Poate nu avea dispoziţia necesară. Cel mai probabil nu îi plăcea să fie plimbată şi expusă ca un cal la târg, aşa că a refuzat. Ei bine, regele Xerxe nu era obişnuit să nu i se satisfacă cererile, aşa că şi-a convocat consiliul. Nu ştia ce să facă. Iată scrierile consiliului. Estera 1:16-18: "Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti, ci şi faţă de toţi domnitorii şi toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş. Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: ‘Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.’ Şi în ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei care vor afla de fapta împărătesei vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului; de aici va veni mult dispreţ şi mânie."

Am o bănuială că acest raport nu ar ieşi prea bine azi. Deci, din acest consiliu regele a decretat că regina Vaşti îşi va pierde puterea, i se va lua coroana, şi nu îl va mai vedea pe rege, ceea ce cred că nu o supăra. Aşadar, ţara avea nevoie de o nouă regină. Şi au pus la punct echivalentul antic al unui show cu burlaci. Iar regelui Xerxe i s-a dat ocazia să petreacă serile cu cele mai frumoase femei din regat şi cea care a câştigat concursul a fost nimeni alta decât tânăra Estera. Iat-o. Estera. Ştiaţi că va apărea, nu-i aşa? Se pare că Estera nu îşi dezvălui naţionalitatea. Ea era evreică. Se pare că era nepoata lui - vreţi să ghiciţi? Mardoheu. Da, Mardoheu pe care Haman urmărea să îl omoare.

Deci iată ce se întâmplă. Dumnezeu, care iubeşte poporul evreu, căci prin el Îl va aduce pe Mesia, pune la cale un plan prin care pune o evreică în sala tronului regelui persan. Mardoheu o îndeamnă pe Estera să ia cuvântul. Mai erau nouă luni până în Adar 13. Vă amintiţi ce urma să se întâmple atunci? Exterminarea poporului evreu. Regele îi promisese poporului persan că putea distruge orice evreu cunoşteau şi să îi ia bunurile. Aşa că evreii erau agitaţi, persanii nerăbdători. Mardoheu a venit cu un plan, dar Estera ezita. Şi îi reamintea unchiului său Mardoheu că, deşi era regină, nu avea privilegiul să intre, pur şi simplu, în sala tronului nechemată."Mi-aş putea pierde viaţa." Iar Mardoheu o împinge să facă asta. Şi face acest lucru cu nişte cuvinte care au rămas celebre şi s-ar califica pentru un scenariu de film hollywoodian (Estera 4:13-14): "Să nu crezi că doar pentru că faci parte din casa regelui, numai tu vei scăpa. Poţi să taci de data asta, iar scăparea şi salvarea evreilor va veni din altă parte, dar tu şi familia tatălui tău veţi pieri şi cine ştie? Dar evreii au venit la tine ca faţă regală în acest moment."

Ce sclipire din partea lui Mardoheu. El spune "Vom fi eliberaţi. Oamenii lui Dumnezeu vor fi păstraţi. Întrebarea nu este dacă Dumezeu va câştiga, ci dacă tu vei fi parte a victoriei." Aceasta este aproape aceeaşi promisiune care ni se aplică nouă. Asigurarea victoriei lui Dumnezeu e certă. Ştiu că dacă ne uităm în jur sunt o mulţime de zile ca Adar 13 peste tot pe glob. Şi poate voi simţiţi că aveţi Hamani, oameni răi în viaţa voastră. Sau regi Xerxes, conducători iresponsabili, şi vă întrebaţi încotro se îndreaptă această lume. Dar promisiunea lui Dumnnezeu şi a Bibliei este că Dumnezeu va triumfa. Dumnezeu va face în felul Său. Va fi o vreme când Dumnezeu Îşi va învia oamenii într-o lume nouă şi îi va răscumpăra. Şi va apăsa butonul de înviere peste tot universul şi ne vom bucura de această viaţă aşa cum ar trebui, în prezenţa lui Dumnezeu. Fără răutate, fără lăcomie, fără atitudini şoviniste. Vom fi în prezenţa lui Dumnezeu, ne vom bucura de un nou regat. Aceasta se va întâmpla. Singura întrebare ce rămâne este: "Suntem noi parte a victoriei?" Promisiunea lui Dumnezeu este că în toate El lucrează spre binele celor care îl iubesc.

Aşadar, Estera a ales. A spus: "Voi merge la rege deşi e împotriva legii, şi dacă pier, pier." Scena finală. Regina dă o petrecere. Trei zile mai târziu, Estera intră în sala tronului fără să fie chemată. Presupun că regele Xerxe era bine dispus. Deoarece când a văzut-o pe tânără regină intrând, a spus: "O, ce mă bucur să te văd. Orice doreşti, chiar şi jumătate din regatul meu, îţi voi da." Ea ştia exact ce dorea. Şi i-a spus regelui că vroia o cină. O cină cu trei oameni. Regele, regina şi - ştie cineva? - Haman. Mhhh. De ce Haman? De ce răufăcătorul? De ce vinovatul? Ei bine, urmează să vedeţi. Haman primeşte invitaţia şi în ce ipostază îl pune? Nu doar că este unul dintre oamenii de încredere a regelui, nu doar că face cum vrea el, plănuieşte acest holocaust masiv, nu doar că îi ies toate bine, mai este şi invitat la o cină intimă în "biroul oval." Lucrurile îi merg atât de bine încât se gândeşte să scape de singura pacoste - Mardoheu. Aşa că ridică un stâlp înalt de aproape 23 de metri şi plănuieşte ca în  dimineaţa următoare să îl roage pe regele Xerxe dacă l-ar deranja ca el să îl tragă în ţeapă - e o poveste groaznică - să îl tragă în ţeapă pe Mardoheu.

În acea noapte ceva s-a întâmplat. Regele Xerxe nu putea dormi. Nu are oi de numărat, nici pastile de luat. Aşa că trimite după cineva de la curte să îi aducă o carte. Probabil în speranţa că acea carte îl va adormi. Iar cartea era în concordanţă cu evenimentele prezente de la curtea regelui. S-a întâmplat ca cel care citea cartea să o deschidă la pagina care povestea depre ziua în care Marhoheu aflase despre un asasinat pus la cale la curte şi l-a oprit eliminând doi oameni care urmau să îl ucidă pe Xerxe. Xerxe şi-a spus: "Trebuie să facem ceva special pentru Mardoheu." Şi l-a întrebat pe cel care citea: "Am făcut vreodată ceva special pentru Mardoheu?" Şi i s-a răspuns că nu. În dimineaţa următoare Haman apare la curtea regelui. Şi regele are o întrebare pentru el. Înainte ca Haman să îşi exprime cererea cu privire la Mardoheu, regele are o întrebare. Îşi aduce cineva aminte ce întrebare era? Îi spune lui Haman: "Dacă ar fi un om care mi-a salvat viaţa, care m-a apărat de un asasinat, şi e un om mare şi minunat, cum am onora un astfel de om?" Haman, narcisist din fire, crede că regele vorbeşte despre el. Şi spune: "Ştiu ce aş face eu. I-aş da haine regeşti şi aş organiza o paradă." Aşa că regele îl priveşte pe Haman şi îi spune: "Du-te fă asta pentru Mardoheu."

Ce ziceam de oripilat? Haman era astfel. În loc să îl omoare pe Marhoheu trebuia să îi pregătească o sărbătoare. Şi să conducă limuzina regelui prin oraş cu Mardoheu pe bancheta din spate. Parada a ţinut toată ziua, Haman abia apucă să îşi schimbe hainele înainte de a merge în "biroul oval" pentru cină. După cină, regele o întreabă pe Estera dacă are vreo cerere. Momentul adevărului. Estera îşi dezvăluie identitatea şi spune: "Nu doar că sunt de origine ebraică, dar există un plan de a distruge tot poporul meu." Iar regele, fără să ştie, tind să cred că era în faza de negare, oricum, purtându-se ca şi cum nu ştia, a spus: "Cine ar fi răspunzător de un asemenea plan malefic?" Dacă asculţi Biblia în tăcere îl auziţi pe Haman înghiţind în sec. Pentru că ea se întoarce şi îşi pune degetul chiar pe nasul lui. Şi spune: "El." Regele e aşa de supărat. Se ridică şi iese din încăpere. Lui Haman îi e aşa de frică încât începe să o implore pe Estera pentru milă. Nu ni se dau detaliile, dar cumva se împiedică şi cade, iar când Xerxe revine, pare că Haman îi face avansuri reginei. S-a terminat pentru Haman. Îşi găseşte sfârşitul tras în ţeapă pe stâlpul pregătit pentru Mardoheu. Iar Mardoheu e promovat în postul lui Haman. Şi primeşte toată averea lui.

Deci prima îndatorire a lui Mardoheu e să se ocupe de acest Adar 13. El nu poate revoca edictul, dar poate primi unul şi îi cere regelui Xerxe să dea poporului evreu permisiunea de a riposta. Iar regele îi acordă această permisiune. Şi pe Adar 13 când persanii se întorc împotriva vecinilor lor să îi distrugă şi să le ia proprietăţile, nu ştiu că evreii se antrenaseră şi că erau pregătiţi. După trei zile războiul se încheie şi evreii câştigă. Sunt omorâţi 75.0 de persani. Şi naţiunea evreiască e salvată. Până azi evreii sărbătoresc această victorie numită Festinul Purim. Mai ştiţi, cuvântul pentru "zar" este "pur". Am menţionat asta? P-U-R-I-M. Festinul Purim celebrează ziua în care poporul evreu a fost scăpat.

Mă întreb cum ar putea acea poveste să influenţeze viaţa voastră azi. Mă întreb cum ar putea ea să vorbească grijilor şi întrebărilor aduse în această încăpere. Mă întreb dacă astăzi v-aţi trezit cu nelinişti, insomnii, din cauza viitorului nesigur al vieţii voastre. Mă întreb dacă trebuie să vi se amintească de promisiunea din Proverbe, capitolul 16, versetul 33: "Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul." Promisiunea Scripturii este că avem un Dumnezeu bun. Şi acest Dumnezeu bun are un plan bun. În toate lucrurile, în toate lucrurile, chiar şi în comploturile malefice ale Hamanilor, deciziilor iresponsabile ale regilor precum Xerxe, în toate lucrurile, Dumnezeu lucrează, aşa că nu vă pierdeţi speranţa, nu renunţaţi, nu credeţi că e o singură poveste din care faceţi parte, ascultaţi-mă. Mai este o altă poveste, mai este încă o poveste, scrisă de Dumnezeul Atotputernic. Şi această poveste declară că în toate lucrurile lucrează Dumnezeu. Spre binele celor ce Îl iubesc. E interesant felul în care Apostolul Pavel a scris versetul acesta. Nu a spus că în fiecare lucru e un bine. Nimeni nu ar spune că ceea ce Haman a făcut a fost bine. Nu ar spune nimeni că ceea ce Xerxe a făcut a fost bine. Dar Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu se foloseşte de toate acestea pentru binele suprem.

Vedem astfel de exemple zilnic cei dintre noi care bem cafea. Poate şi voi faceţi ca mine. Primul lucru dimineaţa beau o cafea în obişnuita cană "Nu vă îngrijorați de nimic". Bine, nu chiar aşa, zic doar... Iau o cană de cafea şi beau o înghiţitură... Și spun: "Ce bună este, ce bună este!" Voi faceţi asta? Când spuneţi că e bună, de fapt ce spuneţi? Că boabele care se macină singure sunt bune, luaţi doar o lingură de boabe? Chiar dacă e cafea Maxwell? Nu spuneţi asta. Nu spuneţi că filtrul e bun, nu spuneţi că e bună cana în care se strânge cafeaua. Nu ziceţi nici măcar că apa fierbinte sau fierbătorul de apă sunt bune. Ceea ce voi spuneţi este că luând toate aceste elemente, combinându-le la temperatura potrivită, după reţeta potrivită, sub supravegherea unei persoane care se pricepe să prepare cafea, atunci se va întâmpla ceva bun. Este esenţial, de fapt, să auziţi această promisiune.

Există în viaţă lucruri care nu sunt bune. Nu sunt. Ele sunt consecinţa căderii. Divorţul nu e bun. Cancerul nu e bun. Furia nu e bună. Taţii abuzivi nu sunt buni. Dar promisiunea lui Dumnezeu pentru voi este că poate lua aceste lucruri şi, dacă noi vom continua să Îl iubim, să Îl slujim, să credem în El, să ne sprijinim pe El, atunci El poate lua aceste lucruri şi le poate pune împreună şi crea salvarea, aşa cum a făcut în viaţa Esterei, cum a făcut în povestea din Vechiul Testament în cazul lui Iosif. Aşa cum a făcut în povestea lui David din Vechiul Testament, dar mai presus de toate, cum a făcut cu Isus Hristos. Nu e nimic bun legat de o cruce, nu e nimic bun legat de trădare, nu e nimic bun în uciderea unui sclav, a unui salvator, nu e nimic bun în a fi îngropat într-un mormânt ferecat, dar în mâinile lui Dumnezeu toate acestea intenţionate pentru rău vor fi transformate în cel mai mare eveniment din istoria omenirii. Aceasta este speranţa creştină, aceasta este promisiunea lui Dumnezeu. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Amin.

 

Dă-ne, Tată, inimi de speranţă, inimi de speranţă! E aşa de uşor să fii om al disperării. Te rugăm, ajută-ne să fim oameni ai speranţei. Şi acum, Tată, mă rog în special pentru cei care au mare nevoie de acest mesaj, care de-abia au ajuns azi la biserică fiind descurajaţi, împovăraţi de durere, anxietate, Te implorăm, Tată, să lucrezi, să faci o minune în vieţile lor. Lui Hristos ne rugăm. Amin.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 682
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni