09 – Un moștenitor al lui Dumnezeu
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Credință
Resursa adaugata de Mada_O in 20/04/2018
    12345678910 0/10 X

Câți dintre voi s-au bucurat să doarmă mai mult cu o oră noaptea trecută? Bine. Asta înseamnă că măcar unii dintre voi vor ațipi în timpul predicii cu o oră mai târziu decât în mod normal, așa că sunt mulțumit. De fapt, nu ațipiți pentru că vom dezvălui, vom descoperi o altă promisiune a lui Dumnezeu. Ca biserică, ne-am propus să descoperim în fiecare săptămână aceste promisiuni ale lui Dumnezeu. Și în fiecare săptămână, pe măsură ce le decoperim, declarația credinței noastre devine tot mai tare și mai puternică. Dacă ați mai fost cu noi, știți ce urmează. Nici n-a trebuit s-o spun! Vă rog să vă ridicați. Vedeți, este important pentru că în acest mod ne umplem plămânii cu aer și inimile cu speranță în timp ce rostim cu toții cu încredere: Ne clădim viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece cuvântul Său este neclintit, speranța noastră este nezdruncinată. Noi nu cedăm în fața problemelor din viață sau în fața durerilor. Noi ne bazăm pe promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin.

 

Tată, venim să căutăm un cuvânt din partea Ta. Ne vei da cuvânt? Vrem să Te vedem pe Tine, doar pe Tine, Tată. Ca să Te vedem mai bine pentru ceea ce ești Tu, ca să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem. Și ca să vedem mai clar ceea ce avem în Isus Hristos. Tată, mă rog cuvintele gurii noastre și gândurile inimilor noastre să-Ți fie plăcute, o, Domnul nostru, Stânca și Răscumpărătorul nostru. Și toată biserica să spună „amin”.

 

Vreau să vă imaginați următoarea priveliște. Scena se petrece în jurul anului 1446 î. Hr. , iar 600.0 de israeliți bărbați plus femei și copii sunt pe cale să intre în Țara Promisă. Țara unde curge lapte și miere. Va trebui să le treceți cu vederea comportamentul.  Nu știu ei prea multe despre lapte și miere. Au fost sclavi întreaga lor viață. În Egipt, doar de sclavie au știut. Moise vine în Egipt, îi eliberează pe israeliți din Egipt și îi aduce în punctul cel mai sudic al țării promise. Este țara pe care Dumnezeu le-a promis-o strămoșilor lor încă de la promisiunea făcută lui Avraam. Așa că ceea ce a făcut Moise a fost să trimită 12 oameni în țară; tot ce aveau de făcut era să cerceteze țara și să o ia în stăpânire, să se bucure de țară și de fructele ei. 12 oameni. Unul pentru fiecare seminție a lui Israel. I-a trimis în țară să facă un raport despre ce urmau să găsească. Îl las pe Moise să continue, Numeri 13:27-32: „Iată ce au istorisit lui Moise: ‚Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; iebusiții și amoriții locuiesc muntele; și canaaniții și hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.’ Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: ‚Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!’ Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: ‚Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.’ Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: ‚Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.’”

Două cuvinte scurte, dar puternice: „Nu putem!” Frica. Nu au destulă credință. Poporul promisiunii a uitat de promisiune. Timp de 40 de zile conducătorii lor au umblat în frică și timp de 40 de zile poporul a rătăcit în deșert. Au pierdut din vedere promisiunea. Nu i-a luat mult timp lui Moise să scoată poporul din Egipt, dar i-a luat 40 de ani să scoată Egiptul din popor. Și aceasta era țara pe care Dumnezeu le-o dădea. El le-a promis-o. Încă de pe vremea lui Avraam le-a promis țara. Tot ce trebuia să facă era să creadă și să o primească. Ascultați ce spune Numeri 13 în primele versete: „Domnul a vorbit lui Moise și a zis: ‘Trimite niște oameni saă iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel.’” Vreau să fiți atenți la acest verb. Este un verb foarte special: „a da”. Vedeți, în textul evreiesc nu există timpurile verbale trecut, prezent și viitor. Există doar două: perfect și imperfect. Timpul perfect se referă la o acțiune completă, finalizată. Acesta este timpul verbului „a da”. Vedeți, se referă la ceva ce se va întâmpla în viitor, dar deja vorbești despre asta. Dumnezeu vorbește deja despre acest lucru ca și cum s-ar fi întâmplat. Așa cum Dumnezeu le-a făcut israeliților promisiunea că le va da țara promisă, El promite ca și cum aproape că s-a întâmplat deja. Aceasta este promisiunea noastră și vă rog să o repetați împreună cu mine, dacă doriți: Voi trăi din moștenire, nu prin circumstanțe. Ce promisiune puternică pe care trebuie să o înțelegem!

Vedeți, doispreceze oameni au plecat să vadă țara. Zece s-au întors spunând: „Nu putem.” Doi au venit înapoi și au zis: „Putem.” Care credeți că a fost diferența? Cred că au înțeles promisiunea de a trăi din moștenire, nu privind la circumstanțe. Cred că zece dintre ei au văzut țara prin prisma problemelor. Doi au văzut țara prin prisma promisiunii. Un alt mod de a spune este că zece au văzut circumstanțele, doi au văzut moștenirea. Au înțeles această promisiune și au revendicat promisiunea pe care au moștenit-o. Știați că și voi aveți o moștenire? Aveți. Unii dintre voi auziți asta poate pentru prima dată. Ceilalți poate că aveți nevoie să vi se reamintească. Dar așa cum lor Dumnezeu le-a promis țara, nouă ne-a făcut o promisiune, ne-a dat o moștenire. Dumnezeul care nu Și-a încălcat niciodată vreo promisiune. Avem o moștenire. Vreți să știți care este? Credeam că voi primi un răspuns mai încurajator. Vreți să știți care este? Bine, haideți să spunem împreună versetul din Romani 8:17: „Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos.” E o veste bună, nu-i așa? Credeam că voi primi un răspuns mai încurajator. E o veste bună, nu-i așa? Vreau să ascultați Romani 8:15-17: „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: ‚Ava!’, adică: ‚Tată!’ Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.”

V-a fost dată o moștenire nemaipomenită. Haideți să medităm puțin la ce spune versetul. În primul rând, trebuie să știm cine este El. Dacă vreți să vă luați notițe, acesta este primul lucru pe care să vi-l notați: Să știți cine este El. Trebuie să-L cunoaștem pe Tata. El este cea mai bună versiune de tată. El este bun, este drept, este îndurător, face o mulțime de promisiuni și le ține pe fiecare. El le dă copiilor Lui ce e mai bun. Câteodată El spune „nu” dorințelor noastre, ca să poată spune „da” nevoilor copiilor Lui. El Își iubește copiii. S-ar putea să nu fi avut această experiență cu tatăl tău pământesc, dar vreau să știi că Tatăl tău ceresc nu numai că te acceptă, dar te alege. Ești ales. Haideți să ne uităm la versetele din Efeseni 1:3-5: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos. în El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”

Luna noiembrie este numită Luna Națională a Adopției. Cultura noastră consideră adopția ca fiind un proces frumos. Puține lucruri sunt mai frumoase decât atunci când, din iubire, un copil abandonat primește o familie. Dar de asemenea, este procesul prin care o familie alege un copil. Nu copilul alege familia. Așa este și cu tatăl tău ceresc. Nu ți-ai ales Tatăl, El te-a ales pe tine. Și te-a ales înainte să exiști. Acesta este Tatăl tău.

Dar nu e destul să știm cine este El, trebuie să știm cine suntem noi. Știi cine ești? Când eram mic, am locuit în apropiere de bunicii mei. Bunicii mei au crescut în timpul Marii Crize Economice. De asemenea, au crescut în sărăcie. Când nepoții dădeau fuga în casă, bunicul meu striga la noi: „Închideți ușa! Nu lăsați aerul să iasă.” Mă gândeam că sunt așa săraci că nu-și permit să irosească nici măcar aer. Bănuiesc că puțin s-a prins și de mine pentru că copiii mei spun că sunt zgârcit. Mie îmi place să spun că unii oameni sunt puțin mai frugali decât ceilalți. Știți cum vine asta? Vii acasă, te întorci de la magazin, te uiți peste bon și îți dai seama că ai plătit mai mult decât trebuia. Cât de mare trebuie să fie diferența ca să te întorci la magazin să clarifici situația? Acum ceva vreme, pentru mine, nu trebuia să fie prea mare. Acum am lăsat-o mai moale. Nu mă mai îngrijorează mărunțisul așa mult. Cât despre dolari... Știți cine nu se uită la un dolar? Un milionar. Știți cine nu se uită la 10 dolari? Un miliardar. Este doar o chestiune de perspectivă, simplă ca o ecuație. Vedeți, pentru un miliardar, 10 dolari nu valorează mare lucru. E doar mărunțiș. Pentru ei, e doar mărunțiș ieftin.

Știi cine ești? Chiar și în Hristos vor fi pierderi, va fi durere, vor fi probleme în această viață, dar vreau să vă întreb: ce durere, ce pierdere putem experimenta în viața aceasta care s-ar putea compara cu moștenirea care stă să vină? Pavel ne răspunde zicând (Romani 18:8): „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.” Acesta este un om care știa câte ceva despre suferință. El a spus că nici măcar nu se compară. Spiritual vorbind, tu ești un moștenitor al lui Dumnezeu, moștenitor împreună cu Hristos, tot ceea ce este a lui Hristos, este al tău, împarți totul în Hristos. Așa că spiritual vorbind, ești un miliardar. Deci, data următoare când nu dormi din cauza unei investiții, că ai pierdut bani, amintește-ți cine ești. Data viitoare când vrei să te răzbuni pentru că cineva te-a trădat pe la spate, amintește-ți cine ești. Și data viitoare când ești tentat să te îngrijorezi cu privire la circumstanțele pe care nu le poți schimba, amintește-ți că pentru tine e doar mărunțiș. Tu ești un copil al lui Dumnezeu. Tu ești un moștenitor al lui Dumnezeu, moștenitor împreună cu Hristos. Pentru tine e doar mărunțiș, ești un miliardar spiritual. Nu e destul să știi cine e tatăl tău, nu e de ajuns să știi cine ești, ci trebuie să știi că mândria, invidia, gelozia, lăcomia, aceste lucruri sunt sub nivelul tău. Să ne uităm la versetele din 1 Petru 2:9: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Trebuie să știi cine este tatăl tău, să știi cine ești.

În al treilea rând, trebuie să știi ce ai în Isus. Ce avem în Isus? Știai că această moștenire despre care vorbim, Dumnezeu a pregătit-o în avans? A făcut-o. Nu putem experimenta moștenirea pe deplin chiar în acest moment, dar asta nu l-a oprit să îți facă un cadou pământesc. Haideți să ne uităm în Efeseni 1:14: „Și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” Acest lucru e important pentru că Duhul Sfânt este motivul pentru care avem capacitatea spirituală de a înțelege ce avem în Isus. Ce este moștenirea noastră. Putem cere înțelepciune. Putem cere o revelație. Avem mântuirea chiar în acest moment. De asemenea, avem puterea copleșitoare a bunătății lui Dumnezeu. Haideți să ne uităm la acest verset. Pavel se roagă această rugăciune care îmi place foarte mult - Efeseni 1:17-19: „Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemarii Lui, care este bogația slavei moștenirii Lui în sfinți și care este față de noi, credincioșii, nemarginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui.” Așa că vă întreb eu, ce avem în Isus? Chiar acum Îl avem pe Duhul Sfânt, chiar acum putem cere o revelație, chiar acum avem puterea copleșitoare a măreției lui Dumnezeu lucrând în noi credncioșii. Nu care obișnuia să lucreze, nu putere care va lucra cândva în viitor, ci putere care e la dispoziția ta chiar acum. Și aceasta este o promisiune.

Vreau să îți imaginezi următoarea priveliște: scena ia loc în jurul anilor 1400 î. Hr. , mai mult sau mai puțin. 601.0 de bărbați israeliți, plus femei și copii, sunt pe punctul de a intra în țara promisă. S-au întors în țara promisă, în aceeași poziție încă o dată, țara unde curge lapte și miere. Numai Iosua și Caleb și-ar fi putut aminti de gustul laptelui și mierii, pentru că ceilalți muriseră în timp ce rătăceau în sălbăticie timp de 40 de ani, inclusiv Moise. Dar s-au întors în același punct. Așa că Iosua a procedat în felul următor. Le-a dat poruncile pe care Dumnezeu I le-a dat Lui. Să citim (Iosua 3:2-4): „După trei zile, căpeteniile oștii au trecut prin tabără și au dat poporului următoarea poruncă: ‘Când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru dus de preoți, care sunt din neamul Leviților, să plecați din locul în care sunteți și să porniți după el.’” N-au fost niciodată până aici. Iosua și Caleb au rătăcit în pustiu timp de 40 de ani, dar nu cred că s-au gândit ce ar face dacă ar avea o nouă șansă la țara pe care Domnul le-o dădea.

Vedeți, circumstanțele nu s-au schimbat, zidurile erau în continuare întărite, oamenii tot uriași au rămas, problemele nu s-au schimbat, dar nici promisiunile. Circumstanțele nu s-au schimbat, dar nici moștenirea, însă oamenii au ales credința în locul fricii. Credința în locul fricii. Iosua nu a zis: „Urmați-mă pentru că am un plan măreț.” Nu a zis: „Urmați-mă pentru ca am o strategie bună.” Nu a zis nici măcar: „Urmați-mă, nu avem de ce să ne fie teamă.” El doar a zis: „Când veți vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, luați poziție și urmați-mă.” Asta a fost tot. Acesta a fost planul. Uitați-vă la Dumnezeu și aveți curaj să Îl urmați. De data aceasta vor primi moștenirea.

Vreau să vă întreb: pustiu sau țara promisă? Unde ești? Te învârți în cercuri în deșert, sau mărșăluiești spre victorie? Unde ești? Vedeți, putem să ne afundăm în pustiu, dar nu putem da, pur și simplu, peste țara promisă. Îmi place ce zice Iosua în capitolul 3, versetul 5. După ce le poruncește șă se încreadă în Dumnezeu, să Îl creadă și să aibă curaj să Îl urmeze: "Sfințiți-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru." Cred că Domnul vrea să facă minuni în mijlocul vostru. El face promisiuni și Își ține promisiunile. Crezi asta? Trebuie să știi cine este Tatăl tău. Și trebuie să știi cine ești, ești a Lui și ești fiica Regelui adevărat. Trebuie să știi ce ai în Isus. Ai în tine măreția copleșitoare a puterii lui Dumnezeu care lucrează în tine. Vedeți, acesta e modul în care poporul promisiunii trăiește din moștenire în loc de circumstanțe. Pentru că el nu vede „nu putem”. Îl vede pe Dumnezeu că poate, Dumnezeu deja a putut. Fie ca poporul să vadă același lucru. Amin?

 

Tată, Îți mulțumim că ne-ai dat o moștenire, dar vrem să fim acei oameni ai promisiunii care își revendică promisiunile, care le cred și care se încred în Tine. Nu vrem să ne focalizăm pe circumstanțe, ci pe moștenirea pe care ne-ai promis-o. Așa că Tată, dă ochilor noștri lumina necesară pentru a vedea ce ne-ai promis. Tată, dă-ne curaj să Te urmăm. În Numele lui Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 635
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni