Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

08 – Ghidat de Dumnezeu
Autor: Max Lucado  |  Album: Speranță de nezdruncinat  |  Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Mada_O in 18/04/2018
    12345678910 0/10 X

Deci acești doi tipi stăteau într-un bar. Unul dintre ei s-a întors către celălalt și l-a întrebat:
- De unde ești?
Omul i-a răspuns că e din Kansas City, Missouri.
-  Și eu sunt din Kansas City, Missouri. Din ce parte din Kansas City?
- Păi, am crescut în zona centrală.
- Ca să vezi! Și eu am crescut în aceeași zonă. Unde ai mers la liceu?
- Am fost la liceul Memorial.
- Glumești! Și eu am mers la liceul Memorial. În ce an ai absolvit?
- 1984.
- Nu pot să cred! Eu am absolvit în 1984. În ce cartier ai locuit?
- În cartierul Smithville.
- Eu sunt din cartierul Smithville! Care ți-a fost adresa?
- 1401 Alamosa.
- În nici un caz! Eu am crescut la aceeași adresă.
În acel moment a sunat telefonul. Era soția barmanului. Ea zicea:
- Dragă, ce se mai întâmplă la bar în seara asta?
- O, mai nimic. Gemenii Johnson se îmbată din nou.

E ușor să uiți unde ești, de unde provii. De aceea ne bazăm pe promisiunile lui Dumnezeu, ne ajută să ne purtăm poverile. Continuăm să vorbim despre marile promisiuni ale Bibliei. V-am spus o dată că sunt peste 7000 de promisiuni, deci nu ne vom opri la fiecare, dar sperăm ca măcar câteva să ne stâmpere foamea, pentru a dezvolta un stil de viață care se bazează pe promisiunile lui Dumnezeu. Facem o declarație în fiecare săptămână și dacă te-ai mai aflat în aceast loc înainte știi cum funcționează. Stai drept. Dă-i un cot vecinului și trezește-l. Spune-i că toți ascultăm. Ia o gură bună de aer, umple-ți plămânii cu aer și inima cu speranță și spune asta ca și când o crezi. Sunteți gata? Noi ne trăim viața bazându-ne pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este de neclintit și nădejdea noastră este de neclintit. Noi nu ne bazăm pe problemele vieții sau pe suferința pe care o aduce această viață. Noi ne încredem în promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu.

 

Într-adevăr o facem, Tată. Îngăduie ca să putem, astăzi, să ne construim viețile pe baza promisiunilor Tale. Atâtea probleme, atâta durere, dar noi nu vrem să ne lăsăm consumați ci vrem să ne bazăm pe marile Tale promisiuni. Iartă-ne, Tu, vorbitorul deoarece nu sunt puține păcatele lui. Ajută-ne să Îl vedem pe Isus, doar pe Isus. Prin Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.

 

Acum câțiva ani, Frank Cock a scris un articol, într-o editură numită Proceduri, o revistă a Institutului Naval al Statelor Unite care ilustrează importanța fixării privirii asupra unui punct. El scrie: „Două nave de luptă care au fost atribuite escadronului de formare erau pe mare la manevre, în condiții grele de câteva zile bune. Serveam pe vasul conducător și eram la veghe pe pod când se înnopta. Vizibilitatea era slabă, cu ceață neuniformă, deci căpitanul a rămas pe pod veghind toate activitățile. La scurt timp după ce s-a înnoptat, observatorul de pe aripa podului a raportat: „Lumină purtând arcul la tribord!” „Se mișcă în spate?” întrebă căpitanul. „E stabilă, căpitane!” Asta însemna că eram într-un curs periculos de coliziune cu nava aia. Căpitanul a sunat apoi la agentul de avertizare și a spus: „Transmite acelei nave că suntem pe punctul de a ne ciocni și îi sfătuim să schimbe cursul cu 20 de grade.” Înapoi a venit un semnal care zicea: „Vă recomandăm să schimbați voi cursul cu 20 de grade.” Căpitanul a spus: „Spune-le că eu sunt căpitanul! Schimbați cursul cu 20 de grade.” „Sunt un marinar secund”, am primit ca răspuns, adăugând, „voi să schimbați direcția de mers cu 20 de grade!” În acel moment căpitanul era fruios. A spus, „Spune-le că eu sunt o navă de luptă. Ei să schimbe cursul cu 20 de grade!” înapoi a venit răspunsul ‘Sunt un far.’ Și am schimbat direcția de mers.”

Mișcare deșteaptă, căpitanul înțelept schimbă cursul navei în funcție de semnalele primite de la far. O persoană înțeleaptă ar face la fel. Noi doi nu călătorim într-o navă de luptă, dar știm de mările învolburate și de dificultatea găsirii unei căi de ieșire în timpuri grele. Din acest motiv Dumnezeu ne dă un loc sigur unde să ne refugiem, un far. Ne oferă o promisiune găsită în cartea Psalmilor 32:8: „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Dumnezeu se oferă să fie Farul, ne invită să ne acordăm direcția de mers cu a Lui. El nu ne-a lăsat fără instrucțiuni, fără o hartă, ci este Lumina cărării noastre și prin bunătatea Sa Și-a transmis cuvântul și Și-a dezvăluit inima. În acest cuvânt inima Lui vine în forma, dacă îți place să umplii spațiile libere, de o revelație scrisă.

Toată istoria a fost schimbată pe muntele Sinai. Acest munte a inaugurat o nouă eră. Exod 31:18:  „Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.” Apoi, mai târziu (Exod 32:15-16): „Moise s-a întors şi s-a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, pe o parte şi pe alta. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.” Dumnezeu Le-a vorbit direct lui Adam și Evei, El I-a vorbit direct lui Noe. A comunicat cu Avraam prin viziuni și mesaje, dar odată cu ajungerea lui Moise pe muntele Sinai voia Domnului a fost pentru prima data gravată. A fost scrisă de El. Scrisă cum? Cu degetul Său. Îmi imaginez un deget ca un fulger venind din cer scriind literă cu literă pe acele tăblii Legile Domnului. Nu știți că Moise a stat acolo cu ochii larg deschiși aproape incapabil să perceapă imaginea ce îi stătea înainte? Dumnezeu Însuși Își scria Cuvântul ca să I-l dea lui Moise și Moise apoi a făcut ceea ce toți am fi făcut, a luat Cuvântul și L-a dat altora. Asta a fost o împlinire a unei promisiuni. A unei promisiuni făcute în Psalmul 32:8: „Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Și așa a început era din care noi încă facem parte, era în care Dumnezeu ne arată voia Lui prin intermediul Cuvântului scris. Asta a continuat cu Iosua. Acesta a scris toate aceste lucruri în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi cu Isaia. Lui i-a fost spus (Isaia 30:8): „Du-te acum – zice Domnul – de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.” Lui Ieremia (Ieremia 30:2): „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus.” Uitați-vă la consistența de aici. Scrie, scrie, scrie. Există o capturare scrisă a voii lui Dumnezeu și a inimii Lui în Sfânta Scriptură. Și asta a continuat până în Noul Testament. Îi putem mulțumi apostolului Paul, lui Luca, apostolului Ioan și altor scriitori.

Scriptura însăși face o afirmație asupra unicității Ei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Asta e ca să realizați că cuvintele pe care le găsiți scrise în Bibliile voastre nu sunt cuvintele unor idei ale omului sau niște creații ale vreunui autor de natură umană, ci ele vin din gura Domnului. Dumnezeu le respiră. Credem noi asta? Credem noi că atunci când deschidem Biblia citim nu doar ideile unei persoane, ci citim, ne întâlnim cu cuvintele lui Dumnezeu? Mulți oameni râd de lucrul acesta. Ei ironizează ideea că această carte ar conține altceva decât superstiții și povești și, totuși, sunt mulți ca noi care am găsit un motiv să credem că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu. Cartea cea mai unică și cea mai puternică scrisă vreodată. Credem în acest lucru din mai multe motive, dacă vă place să umpleți spațiile goale, datorită explicațiilor convingătoare. Sunt multe, dar pot să împărtășesc cu voi doar câteva? Bineînțeles că pot doar eu port microfonul.

În primul rând, credem în Biblie datorită asimilării extraordinare, compusă în peste 16 secole de către mai mult de 40 de autori diferiți. Scrisă de către soldați, ciobani, pescari, fiermieri. A început-o Moise în Arabia și a încheiat-o Ioan în singuratica insulă Patmos. Fixată de prinți în palate, de ciobani în corturi, de prizonieri în temnițe. Vă întreb, era posibil ca 40 de scriitori care majoritatea nu se cunoșteau unul pe altul, pe o durată de timp de 3 ori mai mare decât momentul în care Columb a descoperit America, să scrie o carte cu aceeași tematică dacă nu avea un autor divin? Un proiectant divin în spatele cărții. Biblia e extraordinară în similitudini, remarcabilă în durată. Este cea mai publicată carte din istorie. Un top-seller pentru câți ani? Vrea cineva să ghicească? Peste 300 de ani. 300 de ani a fost top-seller în întreaga lume. Tradusă în 120 de limbi de către o armată de traducători. A supraviețuit focurilor, interzicerilor, a fost respinsă de dictatori și batjocorită de profesori și, totuși, Biblia rămâne Cartea la care apelează cei mai mulți pentru încurajare și ajutor. Nota de moarte a fost jucată de o sută de ori, dar Cuvântul lui Dumnezeu încă mai trăiește.

Apoi mai este faptul, evidența împlinirii profețiilor. Biblia voastră conține peste 300 de profeții doar despre viața lui Isus, multe dintre ele au fost scrise cu 300 de ani înainte de nașterea lui Hristos. Avem o biografie substanțială a lui Isus cu secole înainte ca Acesta să trăiască. Imaginați-vă cum ar fi ca un lucru ca acesta să se întâmple astăzi. Imaginați-vă cum ar fi să găsiți o carte care a fost scrisă în anii 1900 care conținea profeții despre cum ar fi următorii 100 de ani: cu două războaie mondiale, o demoralizatoare criză financiară, asasinarea unui conducător. Nu ați crede cartea aceea? Nu ați crede că o asemenea carte este unică? Înmulțiți asta cu câteva sute și veți începe să aveți impactul profețiilor din Vechiul Testament, cele care au fost împlinite și urmează să se împlinească. O, dar oamenii au spus că cineva a apărut mai târziu după ce Biblia a fost scrisă și a introdus profeții mincinoase. Totul era o înșelătorie. Un astfel de argument a făcut ca o mulțime de oameni să nu creadă în Biblie până în 1947. Și voi vă amintiți ce s-a întâmplat în 1947, nu-i așa? Vă mai aduceți aminte de acel băiat, cioban, care rătăcea prin dealuri? Vă aduceți aminte cum în zonele acelea deșertice își petrecea timpul aruncând pietre în nenumăratele peșteri sus pe munți? Da, aceeași munți în care regele David se ascundea de regele Saul. Iar într-o zi, cum arunca el pietre a auzit un sunet când una dintre ele a intrat în peșteră. Un sunet ca și când o oală de lut s-ar fi spart. Atunci s-a gândit că s-ar putea să fie ceva în acea peșteră. A mers, și-a luat familia și cu toții au urcat pe munte. Și au găsit o peșteră plină, plină cu documente în limba ebraică. A fost o descoperire ca nici care alta până atunci și nici de atunci încoace. Multe dintre documente erau istorice, câteva dintre ele erau documente legale, dar cele mai multe dintre ele erau documente timpurii a ceea ce am ajuns să cunoaștem că sunt scrierile profeților, în primul rând cartea lui Isaia. Autoritățile au examinat acele documente și au ajuns la concluzia unanimă că aceste documente, care acum se numesc Manuscrisele de la Marea Moartă, au fost scrise cu 3-4 poate chiar 5 secole înainte de Hristos și conțineau adevăratele profeții despre El prin aceasta năruind teoria că cineva ar fi inclus profeții. Profeții despre unde s-ar fi născut, unde ar fi murit, despre faptul că oamenii vor trage la sorți pentru hainele Sale și că va fi crucificat între doi hoți. Cum ar fi putut aceste lucruri să fie știute dacă nu era Mâna divină implicată? Da, aceeași Mână care a gravat cuvintele în piatră pe muntele Sinai încă lucra. Profețiile proclamate s-au împlinit și ca rezultat al acestui lucru suntem noi, cei care le citim astăzi și credem. Și credem și că acele care încă nu s-au împlinit se vor împlini cu siguranță.

Dar cel mai mare motiv să credem în Biblie, oricât de minunat ar fi să ne bazăm pe profețiile împlinite, eu cred că este incredibilul impact, incontestabil. Uitați-vă ce se întâmplă cu inima omului atunci când cred în Cuvântul Domnului. Doar uitați-vă la ce se întâmplă. Uitați-vă ce i s-a întâmplat lui Martin Luther atunci când a început să creadă în harul lui Hristos. Uitați-vă la ce se i întâmplă lui John Calvin atunci când își pune speranța în cuvintele Scripturii, lui John Wesley atunci când inima lui s-a încălzit într-un mod ciudat la citirea cărții Romani și se angajează într-o misiune de a predica Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă la ce i se întâmplă omului care este legat financiar și se decide să își clădească viața pe principiile Domnului în a-și împărți banii. Uitați-vă la ce se i întâmplă familiei care în tumult se decide să își zidească viața pe promisiunile iertării și comunicării, pe toate principiile scripturii. Uitați-vă mai ales la ce se i întâmplă persoanei care consideră că viața nu are niciun sens, niciun scop și începe să creadă că Dumnezeu a vorbit adevărul când a spus, „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu”. Ceva se întâmplă cu inima omului de primește și crede Cuvântul Domnului. Poate asta merită un „Amin”?

Cel mai potrivit exemplu pentru asta eu cred că se află în Noul Testament când Isus după ce a fost înviat, înainte de înălțare, îi zărește pe cei doi ucenici descurajați pe drumul către Emaus. Ei erau descurajați pentru că credeau că Isus e mort și îngropat. Așa că Isus li s-a arătat lor. Luca 24:15-17: „Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.  El le-a zis:  ‚Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?’ Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.” Isus Și-a văzut cei doi ucenici triști și i-a încurajat. Ce va face El să-i încurajeze? Știți că în ziua crucificării a fost o eclipsă, un cutremur. Poate va face asta din nou. Are la dispoziția Sa 1001 unelte. Poate va face doar un dans al victoriei sau pietrele să cânte. Ce va face? Uitați-vă la ce face Isus să îi încurajeze pe ucenici (Luca 24:27): „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” Isus face un studiu al Bibliei. Începe cu Moise și momentul de pe muntele Sinai, apoi îi poartă prin învățăturile lui Isaia, Amos, Obadia, ale tuturor profeților. Prin tot ceea ce Biblia are de spus cu privire la El. Isus spune, „Eu împlinesc profețiile acelor scriitori”.

V-ar fi plăcut să luați parte la un asemena studiu? Isus Însuși revelându-Se, vorbind despre Marea Roșie, despre căderea zidurilor Ierihonului, despre poticnirea regelui David. În puțin timp cei trei au părăsit Ierusalimul și nu știți că o drumeție de munte lungă de 7 mile li s-a părut ca o plimbare de jumătate de oră? Isus îi conduce prin Scriptură și pe drumul către Emaus. Luca 24:28-31: „Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El şi au zis: ‚Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.’ Şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.” Studiul și cititul Cuvântului lui Dumnezeu ne pregătesc pentru întâlnirea cu Hristos. „Şi au zis unul către altul (Luca 24:32): „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” Deci povestea începea cu doi oameni cu inimile împovărate și i-a sfârșit cu doi oameni cu inimile înflăcărate. Este inima ta împovărată astăzi? Este inima ta apăsată astăzi? Poate te rogi ca Dumnezeu să facă un miracol supranatural, o intervenție inexplicabilă și El o face, dar se poate ca El să vrea să facă pentru tine exact ce a făcut pentru cei doi ucenici? El vrea să îți spună câteva povești din Biblie. El vrea să te încurajeze cu puterea Scripturii.

Închei prin a vă întreba câteva lucruri. Ați încerca asta? Vă rog! Ați încerca să citiți Biblia? Dacă dieta vostră din Biblie este limitată doar la ceea ce eu vă ofer în weekenduri, chiar dacă sunt genial în ceea ce vă spun, nu este îndeajuns. Nu este îndeajuns! Câți dintre voi nu mâncați toată săptămâna, iar mai apoi duminica spuneți, „O să mănânc astăzi 21 de mese”? Nu funcționează, nu-i așa? Suntem făcuți să primim hrană în fiecare zi, chiar fiecare oră. Cu cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu? Avem nevoie de el zilnic. Zilnic. În afară de asta, dacă tu primești doar ceea ce un învățător, un predicator, un profesor, un autor îți oferă atunci îți primești hrana la mâna a doua. Nu ai face asta la un restaurant cu autoservire. Dacă ai merge la un asemenea restaurant, ți-ai lua tava, salata, antreul, legumele, iar apoi ai vedea cea mai scârboasă și respingătoare mâncare pe care ai văzut-o vreodată și întrebi:
- Ce e asta?
- A, nu vrei ca eu să îți spun.
- Spune-mi.
- Nu, te rog, nu mă întreba.
- Ba da, te rog, spune-mi!
- Păi... Unor oameni nu le place să își mestece mâncarea, iar asta e mâncare premestecată. Unii oameni servesc și acest fel de mâncare. Nu e groaznic?

Noi locuim într-o țară unde oamenii depind unii de alții să își ridice greutățile când vine vorba de Scriptură. Analfabetismul biblic este una din crizele din zilele noastre. Am folosit chiar și expresii precum „voi merge la acea biserică unde pot fi hrănit ușor” sau „îmi place acel învățător pentru că mă hrănește”. Nu ai nevoie de un învățător să te hrănească. Ție ți-a fost dat Cuvântul Domnului. Ție ți-a fost dat Cuvântul Domnului! Asigură-te că îl citești pentru tine. Acesta este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. În timp ce îl citești pentru tine te pot încuraja să îl onorezi în viața ta? Lasă Biblia să ocupe un loc sfânt în viața ta.

Cu câțiva ani în urmă am avut o conversație cu un domn ce vizita biserica noastră. El era de fapt ceea ce noi am numi un „contrabandist de Biblii”.   În anii 1990 erau multe țări în Europa de Est ce interziceau distribuirea Bibliilor. Acest domn avea un ministeriat de a călători în aceste țări și de a contrabanda Biblii. Mi-a spus cu o ocazie că a reușit la un moment dat să contrabandeze o cutie de Biblii și că în momentul în care a ajuns la punctul de distribuție a văzut că are mai mulți doritori decât Biblii. Cutia s-a golit și încă mai era o coadă lungă de oameni care doreau una, iar el a trebuit să le dea vestea dezamăgitoare ținând cutia goală în mână și spunându-le: „Am rămas fără Biblii.” M-am speriat când unul dintre bărbați m-a întrebat dacă poate lua acasă cutia.

Noi trăim niște zile, într-o societate unde Bibliile sunt peste tot. Dacă vrei o Biblie îți poți cumpăra una de la o librărie, îți poți descărca una pe telefon. Șansele sunt să ai mai multe acasă. În consecința faptului că avem atâtea Biblii este faptul că ne-am familiarizat cu ele. Familiarizat până în punctul în care noi nu mai onorăm unicitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care biserica Oakhills are o relație atât de bună cu traducătorii de Biblii Pioneer este pentru că ei sunt devotați ca să vadă Cuvântul lui Dumnezeu, tradus, în peste 160 de milioane de oameni astăzi care nu beneficiază de o Biblie tradusă în limba lor. Poate vă aduceți aminte de campania noastră pentru strângerea de fonduri care a fost o contribuție mare către traducătorii Pioneer pentru a putea construi un turn de rugăciuni. Acel turn de rugăciuni va fi dedicat în Dallas, sâmbătă, 4 noiembrie. Poate fi o excursie minunată pentru tine și familia ta să mergi la ceremonie și să auzi cum citesc Scriptura într-o multitudine de limbi. Poate chiar mai mult decât atât, poate te vei hotarî să devii un susținător și contribuitor pentru traducătorii Bibliei Pioneer. Noi îi susține și încurajăm 120%. Intrați și online pe site-ul PioneerBible. org și uitați-vă.

Dar și mai mult decât asta, luați în serios Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultați ce spune Domnul (Isaia 66:2): „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.” Ți-ar plăcea ca Dumnezeu să Își îndrepte privirea spre tine? Să se uite spre famlia ta, spre sănătatea ta, spre afacerea ta? Atunci fii foarte atent la ce e scris în Isaia 66:2, repet: „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.” Se teme, are tot respectul pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Mentorul meu era un om pe numele Landon Saunders și înainte de a predica de multe ori l-am văzut într-un colț sau poate într-o cameră, rugându-se și ținând Biblia deschisă își plimba degetele pe paginile ei ca și când atingea cea mai fină mătase, cu respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Putem face și noi la fel? Putem să îi dăm un loc înălțat Cuvântului lui Dumnezeu în inimile noastre? Putem deveni oameni care îl citim pentru noi și îl onorăm în viețile noastre și care folosim Biblia ca farul după care ne ghidăm pe drumul nostru? Amin?

 

Îți mulțumesc, Tată, pentru promisiunile Tale și pentru promisiunea că Tu ne vei conduce și instrui în direcția în care trebuie să mergem. Ne pare rău, Doamne, mie îmi pare rău că nu am onorat întotdeauna Cuvântul Tău la nivelul de respect la care trebuia, dar noi ne angajăm în a citi Cuvântul Tău, în a lua aminte la Cuvântul Tău și în a aprecia tot ceea ce ai făcut pentru noi. Prin Isus ne rugăm. Amin!



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 444
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni