6 – Niciun leu, Dumnezeu salvează!
Autor: Max Lucado  |  Album: Triumful zilnic  |  Tematica: Credință
Resursa adaugata de Mada_O in 13/06/2016
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Referințe

    Dumnezeu face un anunț în fiecare zi, anume că puteți trăi triumful zilnic. Daniel a făcut-o. Unul din motivele pentru care ne e dragă cartea Daniel din Vechiul Testament este pentru că ne învăță cum putem face asta. Înainte de a ne începe mesajul, permiteți-mi să vă amintesc că miercuri seara vom avea partea a treia din seria de lecții cu privire la vremurile din urmă. Stephen Armstrong este învățătorul nostru. În jur de 1000 de oameni au venit în fiecare seară la acest studiu minunat. Dacă nu ați avut ocazia să veniți încă, nu trebuie să fi fost la primele două ca să o înțelegeți pe a treia. Așadar, vă rog să veniți și deschideți-vă inimile să primiți ceea ce Dumnezeu are să ne spună cu privire la zilele din urmă. Să ne rugăm împreună și apoi ne vom apuca de treabă.

 

    Ai milă de învățătorul nostru azi, Tată, păcatele lui sunt atât de multe... Fă-ne să-L vedem pe Isus, doar pe Hristos. Fii onorat azi, Rege! Fii glorificat! Descoperă-Te! Fii suveran! Fii plin de milă! Vino cu putere în mijlocul nostru. În Numele lui Isus, amin.

 

    Am un prieten care încearcă să învețe să piloteze un avion. Instructorul lui voia să-l învețe să se încreadă în butoanele din bord. Conform spuselor lui, ceața și furtuna pot să distorsioneze perspectiva pilotului, așa că el voia ca prietenul meu să fie în stare să citească bordul. El ar putea să creadă că zboară în siguranță când, de fapt, el scade din altitudine și se îndreaptă spre pământ. Pentru a-i demonstra asta, au decolat și i-a pus niște viziere la ochi astfel încât să poată vedea doar bordul. Instructorul a mișcat avionul în toate direcțiile astfel încât elevul a amețit și și-a pierdut echilibrul, apoi a predat controlul prietenului meu. Prietenul meu a trebuit să piloteze avionul în condițiile în care nu era în stare să vadă afară din cauza vizoarelor și cu echilibrul pierdut. Mi-a spus că era convins că a pierdut din altitudine și că aripile erau drepte, că zbura în siguranță. Dar apoi, s-a uitat în bord și a realiat că se îndrepta direct spre pământ. Și a trebuit să ia o decizie: „În cine să am încredere? Instinctele mele, intuiția mea? Sau să am încredere în ceea ce-mi spun ecranele din bord?”

    Cred că ne putem găsi și noi în astfel de situații. Trebuie să decidem în cine avem încredere. În vreumuri dezechilibrate – fie personale, fie globale – trebuie să decidem dacă ne încredem în instinctele noastre, în impresiile noastre, în ceea ce ne spun prietenii cu care jucăm golf sau vecinii, sau ne vom încrede într-o sursă de informații care s-a dovedit demnă de încredere secol după secol, adică în Cuvântul lui Dumnezeu? Unii sunteți în această astăzi, poate asta a fost o săptămână grea pentru voi. Poate vă simțiți dezechilibrați și vi se pare că lucrurile s-au mai îndreptat, dar nu sunteți siguri. Cuvântul lui Dumnezeu este clar pentru voi: „Aveți încredere în Mine că sunt Vocea decisivă în vremuri grele. Încredeți-vă în Mine, nu vă încredeți în sentimentele și emoțiile voastre.” Credeți că vocea lui Dumnezeu este cea decisivă în vremurile grele. Daniel a făcut asta. Și unul din motivele pentru care-l îndrăgim pe Daniel este pentru că ne arată cum să ne încredem în Dumnezeu pentru vremurile grele.

    Aceasta este, cu siguranță, tema cărții Daniel și este ideea principală a celei mai cunoscute povești din cartea lui Daniel, anume Daniel în groapa cu lei. Majoritatea din voi când vă gândiți la Daniel vă gândiți la Daniel în groapa cu lei. Și așa ar și trebui, este o poveste fenomenală! Se găsește în capitolul 6 a cărții Daniel, deschideți-vă Scriptura acolo. În buletinul vostru există un spațiu, dacă vreți să îl completați. Daniel 6:1-3: „Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.”

    În acest moment al vieții lui Daniel, el se află în administrația nr. 3. Omul nostru are în jur de 80 de ani. Amintiți-vă că l-am cunoscut pe Daniel când era doar un tânăr, unul din mulțimea de tineri pe care Nebucadnețar i-a luat din Ierusalim și i-a dus în Babilon în captivitate, în 605 î.Hr., atunci când a cucerit orașul. Pe vremea aceea, Daniel era doar un copil. Avea în jur de 12-13 ani. Dar el era credincios și nu voia să se închine dumnezeilor Babilonului. Era doritor să învețe cultura babiloniană, să învețe căile lor. Așa cum observăm, el a excelat și a ajuns deja în a treia administrație în timpul robiei sale în Babilon. Dar el a refuzat să se închine înaintea dumnezeilor Babilonului. El a rămas credincios Dumnezeului său într-o țară îndepărtată. Încă o dată, tema cărții Daniel este „cum putem fii credincioși în Babilon?” Conform Bibliei, noi suntem într-o poziție ca a lui Daniel, nu suntem acasă în țara noastră. Țara noastră este Raiul. Ne aflăm într-un loc care este ostil învățăturii lui Dumnezeu. Unul dintre apostoli scrie în 1 Petru 2:11: „Preaiubiţilor, vă sfătuiesc, ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti.” Știați că sunteți doar niște străini? Sunteți niște străini, niște călători, aceasta nu este casa voastră. Și cel mai mare pericol cu care ne putem confrunta este să începem să gândim că suntem acasă când, de fapt, nu suntem. Putem deveni prea confortabili în Babilon. Oridecâte ori vedeți câte o știre care vă face să vă pitiți și să vă gândiți că lumea asta e un dezastru, este un semn bun. Sau oridecâte ori vedeți brusca invazie a imoralității din lumea noastră, în special națiunea noastră, și vă spuneți: „Nu pot să cred încotro se îndreaptă lumea asta...” – este un semn bun. Înseamnă că vă gândiți mai mult la țara voastră de sus decât la Babilon. Așadar, fie ca Domnul să ne amintească de faptul că în Babilon vom trăi întotdeauna cu un sentiment al tensiunii. Daniel ne arată cum să ne agățăm de credință într-o lume care are prea puțină. El s-a ținut tare de credința sa în zilele lui Nebucadnețar. El s-a ținut tare de credința sa în zilele lui Belșațar. Belșațar, regele despre care am discutat săptămâna trecută, despre mâna care scria pe perete. Ei bine, el s-a ținut tare de credința sa în acele vremuri.

    Acum avem de-a face cu Cirus, regele imperiului medo-persan, cel care l-a înfrânt pe Belșațar în Babilon. Darius Medul era numele bărbatului pe care Cirus l-a pus peste babilonieni până ce el va prelua conducerea el însuși. Dintr-un anume motiv, ni se spune ce vârstă avea Darius, avea 62 de ani atunci când a reorganizat împărăția cucerită. În timp ce făcea asta, a ajuns să admire capacitatea lui Daniel. A luat serios în considerare opțiunea de a-l pune pe Daniel peste toate, un fel de prim-ministru. Când ceilalți conducători au auzit acest lucru, au devenit geloși. Ei sperau să le iasă ceva bani, să ia mită, erau pregătiți pentru ceva extorsiuni. Voiau să-și umple buzunarele de treburi ilegale și știau că dacă Daniel este în funcție, nu vor putea să o facă. Așadar au pus la cale să-l prindă pe Daniel, s-au pornit în căutarea unor mizerii în viața lui. Dar nu au putut găsi nimic. Este uimitor! Are 80 de ani, este în Babilon de vreo 70 de ani și ei nu pot să găsească nimic murdar în viața lui. Omul era curat. Nu era afemeiat, nu lua bani... I-au citit e-mail-urile, i-au umblat prin telefon... Nu avea nicio afacere cu organizațiile de economie și împrumuturi persane. El nu umbla după nimic, așadar nu au putut găsi nimic cu ce să-l prindă.

    Așa se face că au venit cu un alt plan. Punctul numărul unu din mesaj, dacă vreți să completați spațiile de pe buletin. Acest plan a dus la decretul lui Darius. Daniel 6:6-9: „Apoi, aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: ‘Să trăieşti veşnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.’ În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea.” Numele lui Satan nu este menționat în cartea Daniel, dar dacă vă apropiați de nas Biblia deschisă în Daniel, puteți mirosi sulful. Satan este pe fiecare pagină. El este atât de frustrat în privința lui Daniel... Scopul lui Satan, de la începuturi, a fost să întrerupă planul lui Dumnezeu prin a-i distruge pe oamenii lui Dumnezeu. De aceea avem atât de multe povești anti-semitice în Biblie. Poporul lui Dumnezeu, copiii lui Avraam, atacați în mod direct de Satan însuși. Prin Faraon, prin babilonieni, chiar și în cartea Apocalipsa – prin fiara din capitolul 12. Satan vrea să întrerupă promisiunea lui Dumnezeu prin distrugerea poporului Său, poporul cu care a încheiat un legământ special.

    Astfel, el e pe urmele lui Daniel și plantează semințele invidiei în inimile colegilor săi de muncă. Ei nu au putut să găsească nimic împotriva lui Daniel, așa că au început să se folosească de mândria regelui Darius. Vă puteți imagina asta? Merg toți să aibă această întâlnire cu regele, vorbesc de parcă toată lumea ar fi de acord cu acest plan – în mod clar nu toți sunt, Daniel nu era. Și-i spun: „O, ești un rege atât de măreț! O persoană minunată! Credem că ar trebui pentru 30 de zile să nu lăsăm pe nimeni să se roage decât dacă se roagă ție. O, patetic! Vorbesc cu mândria și aroganța regelui Darius. Lui Darius îi cam place această idee și dă legea aceasta, nimeni nu are voie să se roage timp de 30 de zile decât dacă se roagă lui. Cred că este un compliment la adresa lui Daniel faptul că singurul mod în care l-au putut prinde a fost prin a face rugăciunea ilegală. Voi nu? Este un compliment la adresa lui Daniel faptul că singurul mod în care l-au putut prinde a fost prin a face rugăciunea ilegală. Dacă rugăciunea ar fi ilegală astăzi, ai avea necazuri? Dacă astăzi ar promulga cineva o lege prin care vor pune în închisoare pe toți cei care se roagă, ai ajunge în închisoare? Se teme cumva diavolul de viața ta de rugăciune? A spus cumva, „Ei bine, dacă nu îl pot prinde făcând lucruri rele, am să îl prind cu acest lucru bun!” Acesta a fost singurul mod în care l-a putut prinde pe Daniel. Fie ca acesta să fie singurul mod în care să ne poată prinde și pe noi. Amin?

    Așadar, el s-a pornit împotriva lui Daniel prin a face rugăciunea o ilegalitate. Satan a făcut tot ce i-a stat în putință să-i dezmembreze viața de rugăciune a lui Daniel, dar Daniel nu s-a lăsat intimidat. Să ne uităm la decizia lui Daniel. Daniel 6:10: „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.” Aceasta era rutina lui Daniel. De trei ori pe zi se oprea din ceea ce făcea, mergea acasă, urca scările, deschidea ferestrele dinspre Ierusalim și se ruga. El se ruga „seara, dimineaţa şi la amiază” (Psalmii 55:17). Iar acum, când Daniel află despre capcană, când află că rugăciunea înaintea oricui altcuiva înafară de Darius era ilegală, ce face el? Se duce acasă, deschide ușa, urcă scările, merge la el în cameră, deschide ferestrele, se pune pe genunchi și se roagă. Se roagă! Nu avea de gând să-l lase pe Darius să-i întrerupă rugăciunile. Rugăciunile lui înaintea lui Dumnezeu contau mai mult pentru el decât supunerea față de legile Babilonului.

    Credeți că ar fi fost justificată o perioadă de rugăciune în tăcere? Credeți că ar fi putut să spună că se duce la rugăciune, dar că nu va mai deschide ferestrele? Credeți că ar fi putut spune că se roagă, dar că se va ruga noaptea târziu, când toți ceilalți dorm? Doar nu contează atât când se roagă... Credeți că ar fi fost justificat să înceapă 30 de zile de hoție a rugăciunii? Totuși, nu avea de gând să facă aceste lucruri. Vă pot spune de ce? Aceste rugăciuni ale lui Daniel erau ceva mai mult decât un obicei fără de idoli. În câteva săptămâni vom ajunge în Daniel, capitolul 9 și vom învăța ceva. Se pare că Daniel citea Biblia. Citise cuvintele profetului Ieremia, profet care-l precedase. Iar în Daniel 9:2 spune: „În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.” Acest lucru este fascinant! Un profet citește cuvintele unui alt profet. Una din întrebările cu care ne confruntăm atunci când citim profețiile – adică în 30% din Biblia voastră, apropo – este: cât de literal să luăm aceste lucruri? Cât de literal să interpretăm cei 1000 de ani despre care vorbește Biblia cu 490 înainte de restaurarea Israelului? Cât de literal să interpretăm cei șapte ani ai necazului cel mare – o conversație fără sfârșit pe care o avem? Cât de literal este acest număr? Cum ar trebui să interpretăm asta?

    Priviți ce face Daniel! Daniel citește profeția lui Ieremia. Profeția lui Ieremia spune că pustiirea lui Israel va dura 70 de ani. Câți ani are Daniel acum? Are în jur de 80 de ani. Câți ani avea când a fost luat în captivitate? Avea un pic mai mult de 10 ani. Și ce face el acum? Se gândește, „Hmm... Au trecut 70 de ani.” Și începe să se roage. „Doamne, ai spus 70 de ani. Au trecut 70 de ani.” Așadar, profeția profetului Ieremia a insuflat rugăciunile profetului Daniel. Puteți spune asta repede? Profeția profetului Ieremia a insuflat rugăciunile profetului Daniel. Așadar, Daniel profetul, ne arată și ne demonstrează cum se citesc profețiile. De aceea, atunci când eu citesc o profeție, tind să o iau literal. Asta fac eu, datorită lui Daniel. Pentru că atunci când profetul a citit cuvintele profetului, a tins spre a le lua literal. Așadar, eu cred că vreau să citesc la fel precum Daniel. El a tins spre literal. Când a văzut că au trecut 70 de ani, s-a pus pe genunchi și a zis: „Doamne, vino! Tu ai spus...” Și așa a început să se roage. Așadar, ceea ce făcea el era mai mult decât o rugăciune fără a se închina la idoli, el răspundea la ceea ce a citit în Scripturi. Se ruga lui Dumnezeu să-Și țină promisiunea. „Doamne, Tu Îți ți promisiunile. Ai făcut o promisiune, iar noi suntem pregătiți pentru asta.” Se ruga cu pasiune. Puteai, mai degrabă, să-l convingi pe Daniel să nu respire decât să-l convingi să nu se roage. El credea că era absolut esențial să se roage de trei ori pe zi pentru că el chema venirea Împărăției lui Dumnezeu. El cerea lui Dumnezeu să-Și descopere voia Sa poporului. Nu avea de gând să renunțe la învățat, pentru că el citise Scripturile.

    Acest lucru îi crează lui Darius o dilemă. O dilemă. Observați că toate punctele noastre încep cu litera „d”. Daniel 6:11-14: „Atunci, oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. Apoi, s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: ‘N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?’ Împăratul a răspuns: ‘Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba.’ Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: ‘Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!’ Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel şi, până la asfinţitul soarelui, s-a trudit să-l scape.” Așadar, ziua întreagă regele Darius s-a gândit cum să-l scape pe Daniel. Îl plăcea pe Daniel. Dar deja scrisese această lege, iar conform legilor mezilor și perșilor nu se putea face apel, nu putea găsi nicio portiță și nu avea altă alegere decât să-l arunce pe Daniel în groapa cu lei. Groapa cu lei înseamna un spațiu mare cu două încăperi. Leii erau într-o parte, iar când voiau să ucidă pe cineva ridicau zidul care era între cele două camere, iar leii veneau dintr-o parte în celalată. Așadar, în acest caz, când ei au ridicat acel zid, dincolo de el se afla profetul lui Dumnezeu, Daniel. Ultimele cuvinte pe care Daniel le aude înainte de ridicarea peretelui sunt acestea, venite din partea lui Darius (Daniel 6:16): „Dumnezeul tău, căruia necurmat Îi slujeşti, să te scape!”

    Pot să spun cu mare ușurință că voi nu ați fost niciodată într-o groapă cu lei. Dar ați fost într-o judecătorie. Nu ați privit niciodată în ochii înfometați ai unei pisici mari. Dar posibil să vă fi uitat în ochii încăpățânați ai unui șef mânios sau în ochii neiertători ai unui părinte dezamăgit sau ai partenerului de viață. Niciodată nu a trebuit să mergeți pas la pas cu un leu din Babilon, dar trebuie să vă amintesc că există un leu din iad care vă urmărește și nu-și dorește nimic mai mult decât să vă devoreze. Apostolul Petru ne amintea în 1 Petru 5:8: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” Și așa cum Satan a știut obiceiurile și practicile lui Daniel, așa știe Satan și obiceiurile voastre și practicile mele. El ne știe slăbiciunile, ne cunoaște luptele, ne știe punctele slabe ale armurii noastre. Chiar acum privește spre călătoria pentru locul de muncă pe care o veni face și se asigură că hotelul unde ești cazat este plin de pornografie și canale pe internet care sunt pline de mizerie. Chiar acum se uită în itinerarul vostru, știe luptele pe care le aveți cu alcoolul și, în mod strategic, plasează un magazin cu lichior la colțul străzii singurătății și a bulevardului inimii frânte. El știe lupta pe care o ai în lumea financiară. Și crează o oprotunitate să te scufunzi doar un pic, doar până treci și de hop-ul acesta. Și deja articulează cuvintele de justificare pe care ți le va șopti în urechi. Te urmărește și pe tine la fel cum îl urmărea pe Daniel. Și știți ce? Îl deranjează rău că voi studiați acum Daniel 6. Daniel 6 este o umilință pentru Satan pentru că el a dat tot ce a avut mai bun împotriva lui Daniel, dar a eșuat totalmente. Și atunci când va da tot ce are mai bun împotriva ta, va eșua complet. Pentru că același Dumnezeu care l-a salvat pe Daniel promite să te salveze și pe tine.

    Să încheiem acest mesaj prin a ne uita la salvarea Domnului. Darius s-a întors în camera sa, dar nu a putut dormi. Nu a vrut să fie întreținut, nu a vrut nici mâncare. Era îngrijorat. Tot ce putea să facă era să vizualizeze acei lei cum îl atacă pe bătrânul profet. La prima rază de soare s-a trezit și a mers glonț spre groapa cu lei. Danieln 6:19-23: „În revărsatul zorilor însă, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. Și, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: ‘Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?’ Şi Daniel a zis împăratului: ‘Veşnic să trăieşti, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!’ Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.” Când Darius s-a uitat în groapă, Daniel stătea într-un colț, mângâia leii. Avea unul într-o parte, unul în cealaltă și-i dezmierda, îi mângâia. Unul din lei și-a ridicat labele și le-a pus în poala lui Daniel. Daniel a scos o pilă și a început să-i facă manichiura. Se numește „petichiură” (pet = animal de companie). Încăperea era liniștită, Daniel transformase groapa cu lei într-o sufragerie. Era plină de pace. Conform spuselor lui Daniel, Dumnezeu trimisese un înger să închidă gura leilor, iar profetul i-a răspuns: „Niciun leu, Dumnezeu salvează!” Niciun leu. Dumnezeu salvează. Eu muncesc din greu la aceste propoziții, știți? Nu se găsesc pe gratis! Ar trebui aruncate la gunoi, nu-i așa?

    Darius a înțeles ideea. Acuzatorii și familiile lor au fost aruncați în acea groapă, iar leii și-au făcut plinul. Iar Dumnezeu ne-a dat acest mesaj. Închid cu trei întrebări rapide.
    1. Vă simțiți atacați? Unii dintre voi sunteți. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Știu, oamenii conspiră împotriva voastră. Oamenii mint în privința voastră, inventează povești. Înseamnă că vă aflați într-o companie bună. Au făcut la fel cu Daniel. Au făcut la fel cu Isus Hristos. Vă simțiți atacați? Rugați-vă! Continuați să vă rugați, fiți încăpățânați în a vă ruga. Continuați, continuați să mergeți înaintea lui Dumnezeu. Continuați să mergeți în acea cameră, continuați să deschideți ferestrele, continuați să vă uitați spre Ierusalim, continuați să vă uitați la Dumnezeu, nu renunțați la viața voastră de rugăciune. Continuați să vă rugați. Sunteți ca Isus în grădina Ghetsimani. Continuați să vă rugați, recrutați prieteni să se roage cu voi. Motivul pentru care Dumnezeu a inventat SMS-urile este pentru ca voi să-i puteți invita pe alții să se roage cu voi. Faceți-vă o întreagă echipă care să se roage pentru voi. Continuați să vă rugați. Așa a făcut Daniel. Haideți să facem și noi la fel.
    2. Sunteți în groapă? Atunci doar aveți încredere. Dumnezeu nu v-a părăsit. Nu ar fi îngâduit să se întâmple asta dacă nu ar fi avut un motiv. Pentru că El v-a promis (Psalmii 37:7,10): „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Puii de leu duc lipsă şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.” Poate că Dumnezeu v-a pus în această groapă pentru a-Și arăta puterea. Poate el v-a aruncat în groapa cu lei pentru a-Și arăta abilitatea de a salva oameni. Asta s-a întâmplat cu Daniel. Ne întrebăm de ce Dumnezeu nu l-a salvat pe Daniel încă din momentul conspirației, de ce nu l-a salvat pe Daniel atunci când se ruga în casa sa? De ce nu l-a trezit pe Darius? De ce a trebuit să ajungă Daniel între lei înainte ca Dumnezeu să facă ceva?
    Ei bine, răspunsul se află la sfârșitul poveștii. Daniel 6:25-28: „După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia: ‘Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!’ Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus, Persanul.” Dumnezeu l-a pus în dificultate pe Daniel pentru a-i atinge inima lui Darius. Dumnezeu l-a pus în dificultate pe Daniel pentru a-i atinge inima celui mai puternic om de pe planetă. A îngăduit ca Daniel să treacă printr-o perioadă de încercare pentru ca acea perioadă de încercare să devină o mărturie puternică. Orice mărturie începe cu un test. Și dacă vă aflați într-un test, Dumnezeu îl va folosi pentru a-l transforma într-o mărturie. Poate e vorba de vreun Darius, poate că această perioadă dificilă are mai puțin de-a face cu tine și mai mult de-a face cu planul lui Dumnezeu pentru un Darius din viața ta. Cineva te vede, iar dacă tu rămâi credincios, dacă continui să te rogi, dacă continui să te încrezi, dacă continui să crezi, dacă mai reziști încă o zi, dacă mai poți sta acolo o săptămână, dacă vă țineți tare de Dumnezeu, dacă veți avea încredere că El va folosi acest test pentru un bine, cine știe? Poate există un Darius care va trimite imediat un e-mail tuturor oamenilor din companie. Poate vă spuneți acum, „O, de l-aș vedea pe Daniel/de aș vedea-o pe Daniela salvat/salvată!”
    3. Ați fost salvați? Atunci bucurați-vă! Și eu aș spune că noi toți am fost salvați. Chiar am fost. Știu că Satan încă dă târcoale ca un leu căutând pe cine să înghită, dar dacă voi sunteți în Isus Hristos, el nu vă poate atinge. Poate să vă arate ghearele, poate să vă dea lumea peste cap, dar dacă voi sunteți în Isus Hristos, păcatele vă sunt iertate, mormântul vostru deja e gol, locul vă e asigurat, numele v-a fost scris în Cartea Vieții... Sunteți deja salvați. Așadar, vă puteți bucura. Vă puteți bucura. Și mă rog să faceți întocmai. Amin? Amin!

 

    Doamne, Îți mulțumim. Îți mulțumim, Tată. Îți mulțumim pentru această minunată poveste care a atins milioane și milioane de vieți de-a lungul istoriei. Și Îți mulțumim că a atins-o și pe a noastră. Îți mulțumim pentru promisiunea lui Daniel. Doamne, salvează Tu pe oricine se află într-o perioadă de încercare și care au nevoie de puterea Ta. Tu i-ai adus să asculte acest mesaj, Tată, ca să le aduci aminte de abilitatea Ta de a salva. Te rugăm să faci întocmai. Îți mulțumim, Tată, știm că o vei face pentru că Tu ești un Dumnezeu credincios. Prin Isus ne rugăm și toată biserica spune „amin”.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1116
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni