Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Dulce mangaiere pentru Sfinti in slabiciune
Autor: C H Spurgeon  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de cristi44 in 24/04/2014
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot


O predica tinuta in dimineata de duminica, 4 februarie, 1855, de pastorul C H Spurgeon la New Park StreetChapel,Southwark  

                                                                                                                                                  
   ‘Nu va frange o trestie rupta, si nici nu va stinge un fitil care fumega, pana va face sa biruie judecata.’ – Matei 12:20.
Faimei murmurate intotdeauna ii place sa vorbeasca de un om sau altul. Vor fi unii a caror glorie ea o trambiteaza, si a caror onoare ea o ridica pana peste cer. Unii sunt favoritii ei, si numele lor sunt sculptate in marmura, si auzite pretutindeni. Faima nu este un judecator impartial; ea isi are favoritii ei. Pe unii oameni ea ii glorifica si ii inalta, si aproape ii divinizeaza; pe altii, a caror virtuti sunt de departe mult mai mari, si a caror caractere merita mult mai multa elogiere, ea ii trece cu vederea si isi pune degetul tacerii la buze. In general veti descoperi ca acele persoane adorate de faima sunt oameni facuti din alama sau fier, si turnati intr-un mulaj brut. Faima se sinchiseste de Cezar, pentru ca el a condus lumea cu un sceptru de fier. Faima il iubeste pe Luter, pentru ca l-a infruntat cu curaj si barbateste pe Papa de la Roma, si cu fruntea incretita a indraznit sa rada de tunetele Vaticanului. Faima il admira pe Knox; pentru ca el a fost sever, si s-a dovedit cel mai brav dintre cei bravi. In general, o veti gasi alegand oameni focosi si temperamentali, care au stat in fata semenilor fara sa se teama de ei; oameni plini de curaj, care au fost bulgari consolidati de curaj, si nu au cunoscut niciodata ce este timiditatea. Dar stiti ca exista o alta categorie de persoane tot atat de virtuoase, si care sunt de cinstit tot atat de mult – poate chiar mai mult – de care faima uita cu totul. Nu o auziti vorbind de blandul Melancthon – ea spune prea putin de el – totusi el a facut in Reforma poate tot atat cat chiar marele Luter. Nu auziti faima vorbind mult despre dulcele si binecuvantatul Rutherford, si de cuvintele ceresti care picurau de pe buzele sale; sau de arhiepiscopul Leighton, despre care se spunea ca niciodata nu si-a iesit din fire in timpul vietii lui. Ea iubeste varfurile dure de granit care sfideaza norii de furtuna: ei nu ii pasa de piatra mai umila din vale, pe care se odihnesc calatorii osteniti; ea vrea ceva indraznet, si proeminent; ceva ce atrage popularitate; ceva ce sta in fata lumii. Ei nu ii pasa de cei care se retrag in umbra. Astfel se face, fratii mei, ca binecuvantatul Isus a scapat de faima. Nimeni nu spune multe despre Isus, cu exceptia urmasilor Sai. Nu gasim Numele Sau scris printre oamenii mari si puternici; desi, in adevar, El este cel mai mare, cel mai puternic, cel mai sfant, cel mai curat, si cel mai bun om care a trait vreodata; dar pentru ca El a fost ‘Blandul Isus, umil si linistit’, si a fost in mod emfatic omul a carui imparatie nu este din lumea aceasta; pentru ca nu s-a gasit nimic dur in El, ci totul era dragoste; deoarece cuvintele Lui erau mai moi decat untul, cuvantarile Lui mai blande in cursul lor decat uleiul; pentru ca nici un om nu a vorbit atat de bland ca si acest om; de aceea El este neglijat si uitat. El nu a venit ca sa fie un cuceritor cu sabia, nici un Mahomed cu elocventa sa apriga; ci a venit sa vorbeasca cu o ‘voce linistita si blanda,’ care topeste inima de piatra; care vindeca pe cei cu duhul zdrobit, si care spune in mod continuu, ‘Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati;’ ‘Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna pentru sufletele
voastre.’ Isus Hristos a fost cu totul bland; si de aceea El nu a fost elogiat printre oameni, cum altfel ar fi fost. Drag!          Textul nostru este plin de delicatete; pare sa fi fost inmuiat in dragoste; si sper sa fiu in stare sa va arat ceva din imensa simpatie si mareata sensibilitate a lui Isus, pe masura ce incerc sa vorbesc din ea. Sunt trei lucruri de observat: mai intai, fragilitatea mortala; in al doilea rand, mila divina; si in al treilea rand, triumf sigur –‘pana va face sa biruie judecata.’
  I. In primul rand, avem in fata noastra o vedere a fragilitatii mortale
- trestie franta si fitil care fumega – doua metafore foarte sugestive, si foarte pline de inteles. Daca nu ar fi prea fantezist – si daca este stiu ca ma veti scuza – trebuie sa spun ca trestia franta este emblema unui pacatos in prima faza a convingerii lui. Lucrarea Duhului Sfant a lui Dumnezeu incepe cu frangerea. Pentru a fi salvat, pamantul nelucrat trebuie sa fie arat; inima tare trebuie sa fie franta; piatra trebuie crapata in doua. Un preot batran spune ca nu exista mers spre cer fara a trece cu greu pe langa portile iadului – fara o mare masura de necaz sufletesc si exercitiu al inimii. Consider atunci ca trestia franta este o imagine a sarmanului pacatos cand mai intai Dumnezeu incepe operatia asupra sufletului lui; el este ca si o trestie franta, zdrobit si epuizat aproape in intregime; in el se gaseste doar putina putere. Fitilul care fumega il concep ca fiind crestinul in regres; unul care a fost o lumina arzatoare si stralucitoare in zilele sale, dar datorita neglijarii mijloacelor harului, retragerii Duhului lui Dumnezeu si caderii in pacat, lumina sa este aproape stinsa – nu de tot – ea nu se poate stinge niciodata pentru ca Hristos a spus ‘nu o voi stinge;’ dar devine ca o lampa nealimentata corespunzator cu ulei – aproape fara folos. Nu este stinsa de tot – ea fumega – a fost o lampa folositoare odata, dar acum a devenit un fitil care fumega. Deci cred ca aceste metafore descriu foarte fidel pacatosul chinuit de remuscari ca si o trestie franta si crestinul in regres ca si un fitil fumegand. Totusi nu voi alege sa fac o astfel de impartire, dar voi pune ambele metafore impreuna, si sper ca vom extrage cateva ganduri din ele.
  In primul rand, incurajarea oferita in textele noastre se aplica celor slabi. Ce este mai slab pe lume decat trestia franta sau fitilul care fumega? Pe o trestie care creste in balta sau mlastina se aseaza o rata salbatica si o rupe; sau piciorul omului se curata de ea si se frange si se rupe; fiecare vant care vine vajaind peste rau o face sa se clatine incoace si incolo, si aproape ca o smulge din radacini. Nu puteti sa va inchipuiti ceva mai subred sau firav, sau a carui existenta sa depinda mai mult de circumstante, decat o trestie franta. Apoi priviti la fitilul care fumega – ce este el? El are o licarire in el, e adevarat, dar este aproape sufocata; respiratia unui copilas o poate stinge; sau lacrimile unei fete o inabuse intr-un moment; nimic nu are o existenta mai precara decat mica licarire ascunsa in fitilul care fumega. Vedeti, aici sunt descrise lucruri firave.                                                                                                                                                      Ei bine, Hristos spune despre ele, ’Nu va stinge fitilul care fumega; nu va frange o trestie rupta.’ Lasati-ma sa merg in cautarea celor slabi. Ah! Nu va trebui sa merg prea departe. Sunt multi in aceasta dimineata, in aceasta casa de rugaciune care sunt intr-adevar slabi. Unii din copiii lui Dumnezeu, binecuvantat sa-I fie Numele, sunt intariti sa faca lucrari marete pentru El; Dumnezeu Isi are Samsonii Sai aici si dincolo care pot smulge portile Gazei si sa le duca pe varful dealului; El Isi are pe alocuri puternicii Sai Ghedeoni care pot merge in tabara madianitilor si sa infranga ostile lor; El Isi are oamenii Sai tari, care pot cobori in groapa iarna si injunghia lei; dar majoritatea oamenilor Sai sunt o rasa timida si slaba. Ei sunt ca
si graurii care se inspaimanta de fiecare trecator; o turma mica tematoare. Daca vine ispita, ei cad inaintea ei; daca vine incercarea, ei sunt coplesiti de ea; ambarcatiunea lor fragila este saltata sus si jos de fiecare val; si cand vine vantul, plutesc in deriva ca si pasarile marine pe coama valurilor; lucruri fragile, fara rezistenta, fara vigoare, fara energie, fara putere. Ah! dragi prieteni, stiu ca am prins cateva din mainile si din inimile voastre acum; caci voi spuneti, ‘Slab! Ah, asa sunt. Foarte adesea sunt constrans sa spun, as vrea, dar nu pot canta; as vrea, dar nu ma pot ruga; as vrea, dar nu pot crede.’ Tu spui ca nu poti face nimic; cele mai bune hotarari ale tale sunt slabe si zadarnice; si cand strigi, ‘Innoieste-mi puterea,’ te simti mai slab decat inainte. Esti slab, asa-i? Trestie zdrobita si fitil fumegand? Binecuvantat fie Dumnezeu, acest text este pentru tine atunci. Sunt bucuros ca poti veni in denominatiunea celor slabi, caci aici este o promisiune ca El nu ii va frange si nici nu ii va stinge, ci ii va ajuta si ii va sustine. Stiu ca sunt unii oameni foarte puternici aici – vreau sa zic puternici dupa parerea lor. Intalnesc adesea persoane care nu vor marturisi vreo slabiciune ca si aceasta. Ei sunt minti puternice. Ei spun, ‘Domnule, crezi ca vom cadea in pacat? Ne spui ca inimile noastre sunt corupte? Nu credem un astfel de lucru; noi suntem buni si puri si verticali; avem tarie si putere.’ Voua nu va predic in aceasta dimineata; voua nu va spun nimic; dar luati aminte – taria voastra e vanitate, puterea voastra e amagire, forta voastra este o minciuna – oricat de mult va puteti mandri cu ceea ce puteti face, va trece; cand veti da piept cu moartea, veti gasi ca nu aveti putere sa va luptati cu ea: cand va veni una din aceste zile de ispitire puternica, ea va va prinde, oameni morali, si veti cadea; si glorioasa podoaba a moralitatii voastre va fi atat de pangarita, incat chiar daca v-ati spala mainile in apa de pe zapada si va veti face mai curati ca oricand, veti fi atat de poluati, incat propriile haine nu va vor putea suferi. Cred ca este un lucru binecuvantat sa fii slab. Cel slab e un lucru sacru; Duhul Sfant l-a facut asa. Puteti spune, ‘Nu am tarie?’ Atunci textul este pentru voi.
  In al doilea rand, lucrurile mentionate in textul nostru nu sunt doar slabe, ci si fara valoare. Am auzit de un om care ar ridica un ac in timp ce merge pe strada, din principiul economiei; dar inca nu am auzit de vreun om care s-ar opri sa ridice trestii zdrobite. Pe ele nu se merita sa le ai. Cine s-ar ingriji sa aiba o trestie zdrobita – o bucata de papura zacand pe pamant? Toti o dispretuim ca fiind fara valoare. Si care este valoarea fitilului care fumega? Este un lucru neplacut si nociv; dar nu are nici o valoare. Nimeni nu ar da nici macar un pocnit din degete pentru trestia franta sau pentru fitilul care fumega. Ei bine, atunci, preaiubitilor, dupa aprecierile noastre multi din noi sunt fara valoare. Sunt unii aici care, daca ar putea sa se cantareasca pe scara bisericii si sa isi puna inimile in balanta constiintei, ar parea ca sunt buni de nimic – fara valoare, fara folos. A fost un timp cand ati crezut ca sunteti cei mai buni oameni din lume – cand daca cineva v-ar fi spus ca aveti mai mult decat meritati, ati fi protestat si ati fi spus, ‘Cred ca sunt la fel de bun ca alti oameni.’ Ati crezut despre voi ca sunteti ceva minunat – cu totul vrednic de dragostea si grija lui Dumnezeu; dar acum va simtiti fara valoare.           Cateodata va imaginati ca Dumnezeu de-abia stie unde sunteti, sunteti o creatura atat de josnica – atat de fara valoare – nevrednica de consideratia Sa. Puteti intelege cum putem privi la organisme microscopice intr-un strop de apa, sau la un fir de praf in raza de soare, sau la insecta din seara de vara; dar de abia puteti spune cum poate El sa se gandeasca la voi, voi apareti atat de fara valoare – un spatiu mort in lume, un lucru fara valoare. Tu spui, ‘La ce sunt bun? Nu fac nimic. Cat despre un lucrator al evangheliei, el este de un folos in slujba; un diacon din biserica are un folos; un invatator de scoala duminicala face ceva bun; dar eu
de ce folos sunt?’ Dar puteti pune aceeasi intrebare aici. Care este folosul unei trestii zdrobite? Poate un om sa se sprijine de ea? Poate un om sa se intareasca cu ajutorul ei? Va fi ea un stalp in casa mea? Puteti sa o legati intre tuburile naiului si sa faceti sa rasune muzica dintr-o trestie rupta? Ah! nu; ea nu e de nici un folos. Si la ce foloseste un fitil fumegand? Calatorul de la miezul noptii nu poate fi luminat de el; studentul nu poate citi la flacara lui. E de nici un folos; oamenii il arunca in foc si il mistuie. Ah! voi vorbiti astfel despre voi insiva. Sunteti buni de nimic, tot asa sunt si aceste lucruri. Dar Hristos nu va va arunca pentru ca sunteti fara valoare. Voi nu stiti de ce folos puteti fi, si nu puteti spune cum va evalueaza Hristos la urma urmelor. Iata acolo o femeie buna, o mama care poate spune, ‘Ei bine, eu nu ies des din casa – imi ingrijesc casa cu copiii mei, si imi pare ca nu fac nimic bun.’ Mama, nu spune asa, pozitia ta este una inalta, mareata, reponsabila; si formand copii pentru Domnul, tu faci tot atat de mult pentru Numele Lui cat elocventul Apolo, care predica cu vitejie Cuvantul. Si tu, om sarman, tot ce poti face este sa trudesti de dimineata pana noaptea si agonisesti cat sa traiesti de pe o zi pe alta, tu nu ai nimic de dat, si cand mergi la scoala duminicala tu poti doar citi, nu poti invata pe altii mult – ei bine, celui ce i se da putin i se cere putin.Tu nu stii ca poti sa Il glorifici pe Dumnezeu prin maturarea strazilor? Daca doi ingeri sunt trimisi pe pamant, unul sa conduca un imperiu si altul sa mature o strada, ei nu au de ales in aceasta chestiune, atata timp cat Dumnezeu le-a poruncit. Deci Dumnezeu, in providenta Sa, te-a chemat sa lucrezi din greu pentru painea ta de toate zilele; fa-o pentru gloria Sa. ‘Orice faceti, fie ca mancati, fie ca beti, faceti totul spre slava Lui.’ Dar, ah! Stiu ca sunt aici unii din voi care par fara folos bisericii. Voi faceti tot ce puteti; dar cand ati facut, nu este nimic; nu ne puteti ajuta nici cu bani, nici cu talente, nici cu timp, si prin urmare, voi credeti ca Dumnezeu trebuie sa va arunce afara. Voi credeti ca daca ati fi ca si Pavel sau Petru ati putea fi salvati. Ah! preaiubitilor, nu vorbiti asa; Isus Hristos a spus ca nu va stinge fitilul nefolositor, nici nu va frange trestia rupta, fara valoare; El are ceva pantru cei nefolositori si cei fara valoare. Dar bagati de seama, nu spun asta ca sa scuz lenevia – sa ii scuz pe cei care pot face, dar nu fac; acesta este un lucru diferit. Exista un bici pentru magar, si pedeapsa pentru oamenii lenesi si ei trebuie sa o aiba uneori. Acum vorbesc de cei care nu pot face; nu de Isahar, care este ca si un magar puternic, chircit jos intre doua poveri, si prea lenes sa se ridice cu ele. Nu spun nimic pentru lenesul care nu va ara din cauza frigului, ci de barbatii si femeile care intr-adevar simt ca nu pot fi de mare folos – care nu pot face mult; si pentru astfel de oameni sunt aplicabile cuvintele textului.
  Acum vom face o alta remarca. Cele doua lucruri mentionate aici sunt lucruri neplacute. O trestie rupta este respingatoare, pentru ca cred ca aici este o aluzie la tuburile naiului, care toti stiti ca sunt trestii puse laolalta, de-a lungul carora omul isi misca gura, astfel producand un fel de muzica. Aceasta este orga, cred, pe care a inventat-o Iubal, si pe care o mentioneaza David, caci este sigur ca orga pe care o folosim nu era folosita atunci. Deci, prin urmare trestia rupta cu siguranta ar strica melodia tuturor tevilor; o singura teava nesanatoasa va lasa sa iasa aerul in asa fel incat va produce un sunet discordant sau nici un fel de sunet, astfel ca impulsul oricui va fi sa scoata teava si sa puna una noua. Si, cat despre fitilul fumegand, fitilul unei lumanari sau orice de acest fel, nu trebuie sa va mai spun ca fumul este neplacut. Pentru mine nici un miros din lume nu este atat de neplacut ca si fitilul care fumega. Dar unii spun, ‘Cum poti vorbi intr-un fel atat de josnic?’ Nu am mers mai jos decat as putea merge eu insumi, nici mai jos decat puteti merge cu mine; caci sunt sigur ca sunteti, daca Dumnezeu Duhul Sfant v-a smerit
cu adevarat, tot atat de neplacuti pentru sufletele voastre, si tot atat de neplacuti pentru Dumnezeu cat ar fi o trestie rupta printre tuburi, sau un fitil fumegand pentru ochi si nas. Adesea ma gandesc la dragul batran John Bunyan, cand a spus ca si-ar dori ca Dumnezeu sa il faca broasca raioasa sau o broasca sau un sarpe, sau orice mai degraba decat un om, pentru ca simtea ca era atat de dezgustator. Oh! Pot concepe un cuib de vipere, si cred ca ele sunt respingatoare; imi pot imagina o baltoaca cu toate felurile de creaturi dezgustatoare, inspirand coruptie, dar nu exista nimic pe jumatate de vrednic de repulsie ca si inima umana. Dumnezeu cruta de toti ochii, cu exceptia ochilor Lui, acea priveliste ingrozitoare – o inima umana; si daca voi si eu ne-am putea odata vedea inima, am innebuni, atat de oribila ar fi vederea. Va simtiti astfel? Simtiti ca trebuie sa fiti neplacuti in privirea lui Dumnezeu – ca v-ati razvratit in asa fel impotriva Lui, v-ati intors atat de mult de la poruncile Lui, incat cu siguranta ca trebuie sa fiti respingatori pentru El? Daca este astfel, textul meu e al vostru.
  Acum pot sa imi imaginez vreo femeie aici in aceasta dimineata, care s-a indepartat de cararile virtutii; si in timp ce sta in aglomeratie acolo sus, sau sezand, ea simte ca nu are drept sa calce aceste curti sfintite, si sa stea printre oamenii lui Dumnezeu. Ea gandeste ca Dumnezeu poate aproape sa faca sa cada capela asupra ei si sa o distruga, ea este o pacatoasa atat de mare. Nu te ingrijora trestie rupta si fitil fumegand! Desi esti om de dispret si dezgustatoare pentru tine insuti, totusi Isus iti spune, ‘Nici Eu nu te osandesc; du-te si sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample un lucru si mai rau.’ Este vreun om aici care are ceva in inima lui de care eu nu stiu – care poate ca a comis nelegiuiri in secret, pe care nu le vom mentiona in public; pacatele sale se tin de el ca o lipitoare si ii robesc toata odihna. Aici esti, tinere, clatinandu-te si tremurand, ca nu cumva nelegiuirea ta sa fie descoperita inaintea inaltului cer; esti frant, zdrobit ca o trestie, fumegand ca si fitilul. Ah! Am de asemenea un cuvant pentru tine. Mangaiere! Mangaiere! Mangaiere! Nu dispera; pentru ca Isus a spus ca nu va stinge fitilul care fumega si nu va frange trestia rupta.
Si inca, dragii mei prieteni, mai este un gand inainte sa trec de la acest punct. Ambele articole, oricat de fara valoare pot fi ele, totusi pot fi de ceva folos. Cand Dumnezeu Isi intinde mana spre un om, chiar daca inainte omul acela ar fi fara valoare si fara folos, El il poate face foarte valoros. Stiti ca pretul unui articol nu depinde atat de mult de valoarea materialului brut cu care se incepe – trestii frante si fitile fumegande; ci prin lucrare divina ambele aceste lucruri capata o valoare minunata. Imi spuneti ca trestia rupta nu e buna de nimic; va spun ca Hristos va lua acea trestie rupta si o va repara si o va potrivi in tuburile cerului. Apoi, cand marea orchestra isi va suna muzica, atunci cand orgile cerurilor vor face sa rasune sunetele rasunatoare, vom intreba, ‘Ce a fost acea nota dulce auzita acolo, amestecandu-se cu restul?’ Si cineva va spune, ‘A fost o trestie franta.’ Ah! Vocea Mariei Magdalena in cer imi imaginez ca suna mai dulce si mai curgator decat oricare alta; si vocea acelui sarman talhar care a spus ‘Doamne, adu-ti aminte de mine,’ daca este o voce joasa de bas, este mai moale si mai dulce decat a oricarui altcuiva, pentru ca el a iubit mult, caci i s-a dat mult. Aceasta trestie poate inca fi de folos. Nu spune ca nu esti bun de nimic, totusi vei canta in cer. Nu spune ca esti fara valoare; cel putin vei sta in fata tronului in compania celor spalati prin sange si vei canta lauda Domnului. Ah, si fitilul fumegand de asemenea, la ce bun poate el fi? Va spun imediat. Undeva in acel fitil este o licarire; este aproape stinsa, dar inca ramane o licarire. Priviti preeria in flacari! Vedeti valurile de foc rostogolindu-se?                                                                      Vedeti rau dupa rau de                                            
foc arzator inundand campia pana ce intregul continent este parjolit si mistuit – pana cand cerul este inrosit de foc?       Vechea fata neagra a noptii este speriata de ardere si stelele par inspaimantate de conflagratie. Cum a fost aprinsa aceatsa intindere? De o bucata de fitil fumegand aruncat de vreun trecator, atatat de vantul moale, pana ce intreaga preerie s-a aprins. Deci un singur om sarman, ignorant, un om slab, chiar un om care a alunecat, poate fi mijlocul convertirii unei intregi natiuni. Cine stie daca nu cumva tu care esti nimic acum, nu poti fi de mai mult folos decat aceia dintre noi care par sa stea mai bine in fata lui Dumnezeu, pentru ca avem mai multe daruri si talente? Dumnezeu poate face o scanteie sa aprinda o lume – El poate lumina o intreaga natiune cu scanteia unui biet suflet care se roaga. Deci poti fi folositor; de aceea fi vesel. Muschiul creste pe pietrele funerare; iedera se agata de mormanul de pamant; vascul creste pe ramurile moarte; si exact asa gratia si pietatea si virtutea si sfintenia si bunatatea vor veni din fitil fumegand si din trestie rupta.
   II. Prin urmare, de aceea, prietenii mei, am incercat sa gasesc pentru cine este destinat acest text, si v-am aratat ceva de o fragilitate mortala;
Acum urc cu un pas mai sus – la COMPASIUNEA DIVINA
‘Nu va frange o trestie rupta, si nici nu va stinge un fitil care fumega.’
Observati ce se spune mai intai, si apoi lasati-ma sa va spun ca Isus Hristos se refera la ceva mult mai mult decat spune. Mai intai de toate, ce spune El? El spune suficient de clar ca nu va frange trestia rupta. Iata o trestie rupta in fata mea – un sarman copil al lui Dumnezeu sub un simtamant adanc de pacat. Pare ca si cand biciul legii nu s-ar opri niciodata. El continua sa loveasca, sa loveasca, saloveasca; si desi spui, ‘Doamne, opreste-l, da-mi putin ragaz,’ totusi cruda curea loveste, loveste, loveste. Iti simti pacatele. Ah! Stiu ce spui in dimineata aceasta! ‘Daca Dumnezeu continua asta inca putin inima mea se va frange: voi pieri in disperare; sunt aproape zbuciumat de pacatul meu; daca ma asez noaptea, nu pot dormi; pare ca si cand sunt fantome in camera mea – fantome a pacatelor mele – si cand ma trezesc la miezul noptii, vad forma neagra a mortii holbandu-se la mine si spunand, ‘Esti prada mea, te voi avea;’ in timp ce iadul in spate pare sa arda.’ Ah! sarmana trestie franta, El nu te va rupe; convingerea va fi prea puternica; ea va fi suficient de mare sa te topeasca si sa te faca sa mergi la picioarele lui Isus; dar nu va fi suficient de puternica sa iti franga inima, astfel incat sa mori. Nu vei fi dus la disperare niciodata; ci vei fi izbavit; vei iesi din foc, sarmana trestie franta, si nu vei fi rupta.
Iata aici un recidivist in aceasta dimineata; el este ca si fitilul care fumega. In anii care au trecut ai gasit asa o fericire in caile Domnului si asa impliniri in slujba Lui, ca ai spus, ‘Acolo voi sta pentru totdeauna.
‘De ce ore de pace m-am bucurat atunci;
Si amintirea lor cat de dulce este inca!
Dar ele au lasat un gol dureros,
Pe care lumea nu il poate umple.’
 Tu fumegi, si te gandesti ca Dumnezeu te va stinge. Daca as fi un arminian, ti-as spune ca asa ar face; dar pentru ca sunt un credincios in Biblie si nimic mai mult, iti spun ca El nu
te va stinge. Desi fumegi, nu vei muri. Oricare ar fi fost nelegiuirea ta, Domnul spune, ‘Intoarceti-va copii ai oamenilor care dati inapoi, caci voi avea mila de voi.’ El nu te va arunca afara, sarmane Efraim; numai intoarce-te la El – El nu te va dispretui, desi te-ai aruncat in noroi si mizerie, desi esti acoperit din cap pana in picioare cu murdarie; intoarce-te, sarman fiu risipitor, intoarce-te, intoarce-te! Tatal tau te cheama. Asculta sarmane recidivist! Vino acum la Cel ale carui brate sunt gata sa te primeasca.
 Versetul spune ca el nu va stinge – El nu va frange. Dar aici este mai mult cuprins decat vedem la prima privire. Cand Isus spune ca El nu va rupe, El se refera la mai mult decat atat; El vrea sa zica, ‘Voi lua sarmana trestie rupta; o voi sadi langa rauri de apa, si (minunea minunilor) o voi face sa creasca si sa devina un pom a carui frunze nu se vestejesc; il voi uda in fiecare moment; il voi supraveghea; vor da din el fructe ceresti; il voi proteja de pasarile de prada; dar pasarile cerului, dulcii cantareti ai paradisului isi vor face locuinta in ramurile lui.’ Cand spune ca nu va rupe trestia franta, El se refera la mai mult; El vrea sa zica ca va hrani, ca va ajuta, si va intari si va sustine si va glorifica – ca Isi va indeplini promisiunea asupra ei si o va face glorioasa pentru totdeauna. Si cand spune celui ce a dat inapoi ca nu il va stinge, El se refera la mai mult decat atat – El vrea sa zica ca il va aprinde ca flacara. Unii din voi, indraznesc sa spun, ati plecat acasa de la capela si ati descoperit ca focul vostru aproape s-a stins; stiu ca va confruntati cu asta; si usor va reduceti la o singura licarire, daca este vreuna, si ca sa nu sufli prea tare, tii degetul in fata ei; si daca ai avea un singur chibrit sau o singura scanteie in iasca, ce bland ai sulfa-o. Deci, tu cel care ai recidivat, Isus Hristos are de a face cu tine; El nu te stinge; el sulfa bland; El spune, ‘Nu te voi stinge;’ El vrea sa zica, ‘Voi fi foarte delicat si prudent, foarte atent;’ El va pune material uscat, asa incat in curand o mica licarire va deveni o flacara, si va arde cu flacara vie catre cer, si maret va fi focul acesteia.
  Acum vreau sa spun unul sau doua lucruri putin credinciosilor din aceasta dimineata. Micutii copii ai lui Dumnezeu care sunt mentionati aici ca fiind trestii frante sau fitile fumegand sunt tot atat de in siguranta ca si sfintii lui Dumnezeu. Doresc pentru un moment sa dezvolt acest gand, si apoi voi termina cu celelalt capat. Acesti sfinti ai lui Dumnezeu care sunt numiti trestii rupte si fitile fumegand sunt tot atat de in siguranta ca si cei care sunt puternici pentru Stapanul lor, si mareti in tarie, pentru cateva motive. Mai intai, micul sfant este tot atat alesul lui Dumnezeu ca si marele sfant. Cand Dumnezeu Si-a ales oamenii, El i-a ales odata si intru totul; si El l-a ales pe unul tot atat de mult ca si pe celalalt. Daca as alege un anumit numar de lucruri, unul poate fi mai mic decat restul, dar unul este in aceeasi masura ales ca si celalalt; si astfel doamna Teama si domnisoara Disperare sunt in aceeasi masura alese ca si Inima-Mare, sau batranul tata Onestul. Din nou: cei mici sunt rascumparati in egala masura cu cei mari! Sfintii slabi L-au costat pe Hristos tot atat de multa suferinta ca si cei puternici; cel mai mic copil al lui Dumnezeu nu ar fi putut fi rascumparat cu mai putin decat pretiosul sange al lui Isus; si cel mai mare copil al lui Dumnezeu nu L-a costat mai mult. Pavel nu L-a costat mai mult decat Beniamin – sunt sigur ca nu – pentru ca citesc in Biblie ca ‘nu este nici o deosebire’. Pe langa aceasta, cand in vechime ei veneau sa plateasca pretul rascumpararii lor in bani, fiecare persoana aducea un sekel. Sacarcul nu aducea mai putin, si bogatul nu aducea mai mult de un sekel. Acelasi pret a fost platit pentru unul cat si pentru celalalt. Asculta mic copil al lui Dumnezeu, ia acest gand pentru sufletul tau. Tu vezi unii oameni foarte proeminenti in cauza lui Hristos – si este bine ca ei sa fie – dar ei nu L-au costat pe Isus cu nici un banut mai mult decat l-ai costat tu; El a platit acelasi pret pentru tine cat a
platiti si pentru ei. Aminteste-ti din nou, tu esti tot atat de mult un copil de Dumnezeu ca si cei mai mari sfinti. Unii din voi aveti cinci sau sase copii. Poate ca unul din copiii vostri este foarte inalt si chipes si mai mult, are o minte dotata; si aveti un alt copil care este cel mai mic din familie si poate ca are putin intelect si intelegere. Dar care din ei este mai mult copilul vostru? ‘Cel mai mult!’ spuneti voi; ‘ambii deopotriva sunt copiii mei, cu siguranta, unul la fel de mult ca si altul.’ Si astfel, dragi prieteni, puteti avea foarte putina invatatura, puteti fi foarte in bezna cu privire la lucrurile divine, puteti doar ‘sa vedeti oamenii ca si copaci care umbla,’ dar sunteti tot atat de mult copiii lui Dumnezeu ca si acei care au crescut la statura de oameni in Hristos Isus. Atunci aminteste-ti, sarman sfant incercat, ca tu esti tot atat de indreptatit ca si oricare alt copil al lui Dumnezeu.
Stiu ca sunt deplin justificat.
Sangele si neprihanirea Sa
Sunt frumusetea si glorioasa mea imbracaminte.
Nu vreau alte vesminte, decat faptele lui Isus si neprihanirea care Ii este atribuita.
Cel mai indraznet copil al lui Dumnezeu nu vrea nimic mai mult; si eu care sunt ‘mai mic decat cel mai mic dintre sfinti,’ nu pot fi multumit cu nimic mai putin, si nu voi avea mai putin. Oh, Gata-de-a-se-opri, tu esti tot in aceeasi masura justificat ca si Pavel, Petru, Ioan Botezatorul sau cel mai inalt sfant in cer. Nu este nici o diferenta in aceasta chestiune. Oh!    Incurajeaza-te si bucura-te.
  Apoi inca un lucru. Daca ai fi pierdut, onoarea lui Dumnezeu ar fi tot atat de intunecata ca si cand cel mai mare ar fi pierdut. Odata am citit intr-o carte veche un lucru ciudat despre copiii si oamenii lui Dumnezeu ca fiind o parte din Hristos si in uniune cu El. Scriitorul spune – ‘Un tata sta in camera sa, si acolo intra un strain; strainul ia un copil pe genunchii sai, si copilul are un deget care il doare; si strainul spune, ‘Copilul meu, tu ai un deget care te doare;’ ‘Da!’ ‘Ei bine, lasa-ma sa ti-l iau si sa iti dau unul din aur!’ Copilul priveste la tata si spune, ‘Nu voi mai merge la acel om, fiindca el vorbeste despre a-mi lua degetul; imi iubesc degetul, si nu voi avea unul de aur in loc.’’ Deci, spune sfantul, ‘Eu sunt unul din membrele lui Hristos, dar sunt ca si un deget care doare, si El ma va inlatura si va pune in loc unul de aur.’ ‘Nu,’ spune Hristos, ‘nu, nu; nu pot sa am vreunul din membre luat de la Mine; daca degetul este unul care doare, il voi lega; il voi intari.’ Hristos nu poate permite un cuvant despre a-Si taia si indeparta membrele. Daca Hristos pierde unul din oamenii Sai, El nu va mai fi un Hristos intreg. Daca cel mai rau din copiii Sai ar putea fi aruncat afara, lui Hristos I-ar lipsi o parte din plinatatea Sa; da, Hristos ar fi incomplet fara Biserica Sa. Daca unul din copiii Sai ar trebui sa fie pierdut, ar fi mai bine sa fie unul mare, decat unul mic. Daca unul mic s-ar pierde, Satan ar spune, ‘Ah! Tu salvezi pe cei mari, pentru ca ei au putere si se pot ajuta singuri; dar pe cel mic care nu are nici o putere nu il poti salva.’ Stiti ce ar spune Satan; dar Dumnezeu ar inchide gura lui Satan, proclamand, ‘Ei sunt toti aici, Satan, in ciuda rautatii tale, toti sunt aici, fiecare este in siguranta; acum stai jos in groapa ta pentru totdeauna, si fii legat pentru vesnicie in lanturi, si fumega in foc!’ Astfel el va suferi chin vesnic, dar niciunul din copiii lui Dumnezeu nu va suferi vreodata.
Inca un gand si voi fi gata cu acest punct. Salvarea marilor sfinti depinde adesea de salvarea celor mici. Intelegeti asta? Stiti ca salvarea mea, sau salvarea oricarui copil al lui Dumnezeu, privind la cauze secundare, foarte mult depinde de convertirea altcuiva. Presupunand ca mama ta este mijlocul convertirii tale, ai spune, vorbind in felul oamenilor ca de convertirea ei depinde convertirea ta; pentru ca faptul ca ea a fost
convertita, a facut-o instrumentul aducerii tale. Socoteste ca un anumit lucrator este mijlocul chemarii tale; atunci convertirea ta, intr-un anumit sens, desi nu in mod absolut, depinde de el. Astfel adesea se intampla ca salvarea celor mai mari slujitori ai lui Dumnezeu sa depinda de convertirea celor mici. Iata o mama saraca; nimeni nu stie vreodata ceva despre ea; ea merge la Casa lui Dumnezeu, numele ei nu se afla in ziare, sau oriunde altundeva; ea isi invata copilul, si il creste in frica lui Dumnezeu; ea se roaga pentru acel baiat; ea se lupta cu Dumnezeu, si lacrimile si rugaciunile ei se amesteca laolalta. Baiatul creste. Ce este el? Un misionar – un William Knibb – un Moffat – un Williams. Dar nu auziti nimic despre mama. Ah! dar daca mama nu ar fi fost salvata, unde ar fi fost baiatul?Fie ca aceasta sa ii incurajeze pe cei mici; fie ca voi sa va bucurati ca El va va hrani si va va pretui, desi sunteti ca si trestiile frante si ca fitilul care fumega.
Acum, ca sa inchei, exista o VICTORIE SIGURA.
‘Pana va face sa biruie judecata.’
Victorie! Este ceva frumos in acel cuvant. Moartea domnului John Moore, in razboiul din peninsula a fost foarte miscatoare; el a cazut in bratele triumfului; si trista cum a fost soarta sa, nu ma indoiesc ca ochiul sau a fost luminat de stralucire la strigatul victoriei. Deci de asemenea socotesc ca Wolfe a spus un adevar cand a zis, ‘Mor fericit,’ tocmai inainte auzind strigatul ‘ei fug, ei fug.’ Stiu ca victoria, chiar in acel sens rau – caci nu privesc la victorii pamantesti ca avand vreo valoare – trebuie ca a incurajat luptatorul. Dar oh! Cat de incurajat este sfantul cand stie ca victoria este a sa! Voi lupta in tot timpul vietii mele, dar voi scrie ‘vici’ [am invins] pe scutul meu. Voi fi ‘mai mult decat biruitor prin El, care ma iubeste.’ Fiecare sfant slab va reputa o victorie; fiecare om in carje; fiecare schiop; fiecare om plin de neputinta, durere, boala si slabiciune, va obtine victoria. ‘Ei vor veni cu cantari in Sion; deopotriva orbul si ologul si schiopul si femeia cu copilul impreuna.’ Asa spune Scriptura. Nici unul nu va fi lasat afara; ci El va ‘face sa biruie judecata.’ Victorie! Victorie! Victorie! Aceasta este puterea fiecarui crestin; el va triumfa prin Numele dragului sau Rascumparator.
Acum un cuvant despre aceasta victorie. Mai intai vorbesc barbatilor si femeilor in varsta. Dragi frati si surori, stiu ca adesea sunteti ca si trestia franta. Evenimentele care vin isi arunca umbrele inaintea lor; si moartea arunca umbra batranetii asupra voastra. Voi simtiti lacusta ca fiind o povara; va simtiti plini de slabiciune si ruinare; structura voastra cu greu se poate tine laolalta. Ah! aveti aici o promisiune speciala. ‘Trestia franta nu o voi rupe.’ ‘Te voi intari.’ ‘Cand inima si carnea ta se prapadeste, voi fi taria inimii tale si partea ta pentru totdeauna.’
Chiar si pana la batranete, tot poporul meu va dovedi
Dragostea Mea suverana, eterna, neschimbata;
Si cand perii carunti vor impodobi tamplele lor,
Chiar si atunci ei vor fi purtati ca mieii la pieptul Meu.
Clatinandu-te pe toiag, aplecat, slab, subred si galbejit; nu te teme de cel din urma ceas; caci ultima ora va fi cea mai buna a ta; ultima zi va fi o implinire fierbinte de dorit. Asa de slab cum esti, Dumnezeu va tempera incercarea pentru slabiciunea ta; El va face durerea ta mai mica, daca puterea ta va fi mai mica; dar vei canta in cer, Victorie! Victorie! Victorie! Sunt unii din noi care ar putea dori sa schimbe locul cu voi, ca sa fie
atat de aproape de cer – ca sa fie atat de aproape de casa. Cu toate neputintele voastre, perii vostrii carunti sunt o cununa de glorie pentru voi; caci voi sunteti aproape de final precum si in calea neprihanirii.
Un cuvant pentru voi, barbati de varsta mijlocie, care va luptati in furtuna apriga a acestei vieti. Voi sunteti adesea trestii frante, religia voastra este atat de ingreuiata de chemarile voastre lumesti; atat de acoperita de vacarmul zilnic al afacerilor, al afacerilor, al afacerilor, si aratati ca si fitilul care fumega; atat de mult puteti face ca sa Il serviti pe Dumnezeul vostru, si nu puteti spune ca sunteti ‘aprinsi in duh’ precum si ‘sarguinciosi in afaceri.’ Om de afaceri, trudind si luptandu-te in aceasta lume, El nu te va stinge cand esti ca si fitilul care fumega; el nu te va frange cand esti ca si trestia rupta, ci te va izbavi din necazurile tale, vei trece inot marea vietii, si vei sta pe tarmul fericit al cerului si vei canta, ‘Victoria’ prin El care te-a iubit.
Voi tineri si tinere! Va vorbesc si voua, si am dreptul sa fac astfel. Voi si eu adesea stim ce este trestia rupta, cand mana lui Dumnezeu nimiceste sperantele noastre frumoase. Suntem plini de nestatornicie si capricii, doar toiagul necazurilor este cel care poate scoate nebunia afara din noi, caci avem multa in noi. Cararile tineretii sunt carari alunecoase, si caile tinerilor sunt cai periculoase, dar Dumnezeu nu ne va frange si nici nu ne va distruge. Oamenii, din prea multa lor grija, ne poruncesc sa nu facem nici un pas ca sa nu cadem, dar Dumnezeu ne porunceste sa mergem, si ne face picioarele ca si ale cerbului ca sa mergem pe inaltimi. Slujiti-L pe Dumnezeu in zorii vietii; dati-I Lui inimile voastre, si atunci El nu va va scoate afara niciodata, ci va va hrani si va va pretui.
Ingaduiti-mi sa nu inchei fara sa spun un cuvant copilasilor. Voua, celor care nu ati auzit niciodata de Isus, El va spune, ‘Trestia rupta nu o voi frange; fitilul care fumega nu il voi stinge.’ Cred ca exista o multime de vorbareti de nici sase ani care il cunosc pe Salvator. Niciodata nu dispretuiesc evlavia copilareasca; o iubesc. Am auzit copii mici vorbind de mistere pe care cei cu parul incaruntit nu le cunosc. Ah! copilasilor care ati fost crescuti in scoli duminicale si iubiti Numele Salvatorului, daca altii spun ca sunteti prea prematuri, nu va temeti, continuati sa Il iubiti pe Hristos.
 Blandul Isus, umil si linistit,
Inca priveste la un copilas;
Compatimeste-ti simplitatea,
Si sufera ca sa vii la El.
 El nu te va arunca afara; pentru ca El nu va stinge un fitil care fumega si nu va frange trestia rupta!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1853
  • Export PDF: 10
Opțiuni