După psalmul 44
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: fara album  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 24/10/2012
Am prins trecutul nostru povestit
Cu prăbușiri și înălțări de glorii
Pe când părinții l-au istorisit,
Prin file răsfoite din istorii.

Și-am înțeles – milenii că aici
A stat poporul nostru-n neclintire
Măcar că-l potopiră venetici
Cu care și mai care a lor oștire.

Și dacă doar cu sabia-ar fi stat,
De nu ar fi avut deloc Credință
Nimic din noi nu s-ar mai fi aflat,
Pierduți fără de umbră din sămânță.

Dar, Doamne, Tu ai stat cu brațul Tău
Și ne-ai ferit străbunii de la moarte,
Ca astăzi fericit să am și eu
Din bogăția Țării mele parte.

Să mai vorbesc și-acum în limba mea,
Cântul să-l văd în mine cum doinește
Și, Doamne, ca să plâng în fața Ta
Să pot și astăzi eu în românește.

Acele vremuri, însă, au trecut
Și-n amintiri ecouri doar răsună
Că azi românii noștri-au priceput
În vrajbă să se fiarbă împreună.

Oricine pizmuiește prin vecini
Și, bestial disprețuindu-și ramul,
Unul în altul asmuțesc străini
Ca ei, râzând, să căsăpească neamul.

Gunoaie venetice huzuresc,
Iar noi ne lingușim pe lângă dânșii!
Nesocotind tot ce e românesc
Ne mai dorim să fim tot noi deplânșii.

Ne-ncalecă necaz după necaz,
Iar macra noastră tremură de ură...
Tu, Doamne, tot același ai rămas,
În cine oare noi ne prefăcurăm?

Bineînțeles strămoșii nu aveau
Case de rugăciuni - care pe care,
Cu arcul și cu plugul se rugau
Și inimi le erau ca și altare.

Nu-și arătau Credința cu Scripturi
(De fapt, ei nu știau nici să citească),
Dar, uite, că minciuni n-aveau în guri
Și în purtarea-așa de omenească.

Furnicărește astăzi un popor
Spumos zicând că el e în Lumină,
Că România nu e țara lor,
Că țara lor prin nouri îi suspină.

Dar asta nu-i încurcă, pe români
Să-i mâne ca pe oi la abatoare,
Smulgându-le din suflete haini
Toată-omenia ce le-a fost în stare.

Le seacă chiar și urmele de voci
Prinzându-i și mulgându-i ca la strungă...
De fapt, i-au prefăcut în mormoloci,
Dar i-amăgesc că prinți or să ajungă.

Când ei, sărmanii, nici nu pot a fi
Cu Dumnezeu măcar și pe o clipă,
Iar mincinoșii cu oricare zi
Averile mai mult și le-nfiripă.

Ușor e să-L iubești pe Dumnezeu
Când El îți dă profit și bogăție,
Dar, iată, să-ți stimezi vecinul tău
Cam nu te răspândește-n gămălie.

„Noi frații ni-i iubim!..” – strigă făloși
Neascunzând în port fățărnicia...
De-s ticăloșii-aceștea curajoși,
Ce poate să aștepte România?

Când domnii care spun că-s cu Isus
Sunt mai scârboși ca furii din temniță,
Cum să-mi ridic privirile în sus
Și să mă rog de neam cu stăruință.

Dar, Doamne, Tu mă știi așa cum sânt
Și vezi că n-am cuvinte mincinoase,
Te rog, Isuse, pentru-al meu pământ
Să fie tot în inimi luminoase.

Ce-și pierd din minți și pizme și hâtrii,
Vrând să se depărteze de rușine...
Dacă și Tu, Isuse, nu ne știi
Cine să ne ajute nouă, cine?!!
La rând era „După psalmul 13” dar am pus această poezie ca un răspuns surorii Sanda Tulics la un comentariu al ei. Doamne, ocrotește-i pe români!


Multumesc, inima mea se inchina Domnului, pentru aceasta poezie, cu ''singe romanesc'',alaturi de umilele mele poezii, ;Romania, plinge, Traiasca Domnul, peste Romania ,fiti binecuvintat,caci sunteti!
Adăugat în 24/10/2012 de sanda_tulics
este frumoasă şi plină doar de adevăr. Felicitări.
Adăugat în 25/10/2012 de 1954adina.9mai
..Ma reintorc si citesc, ma bucur, pling, sper si iau ca medicament tot ce se scrie pentru ea..pentru mama noastra, care ne-a saturat cu piine si indestulari la vremea iubirii.Fi binecuvintat!
Adăugat în 09/11/2012 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 889
  • Export PDF: 26
  • Comentarii: 3
Opțiuni