În fiecare zi din viaţă
Mă lupt să fiu ce n-am fost ieri
Dar parc-aşa-i de greu urcuşul
Şi-atâtea piedici mi s-aştern...

În fiecare dimineaţă
Pornesc mai cu avânt spre cer
Dar fiecare val al zilei
Îngreunează mersul meu

Cu fiecare încercare
Promit să fiu mai de folos
Dar când trecut-a ea şi grija
Rămân unde mereu am fost...

Mă lupt, dar parcă lupta-aceasta
Nu mi-e de-ajuns, vrednic să fiu
De Cel care-a murit pe-o cruce,
Ca eu să pot fi veşnic viu.

Mă lupt, dar parcă-naintarea
E aşa agale uneori,
De nu ştiu dacă merg-nainte
Sau merg-napoi şi mă-nfior.

Trăiască Domnul care ţine
Orice voinţă-n mâna Sa,
Şi tot la El e-nfăptuirea
Trăiască Domnul, Stânca mea!

În El pe veci mi-am pus nădejdea
Şi pân-la moarte voi lupta
Cu eul meu, cu ce mă ţine
Mai depărtat de Mesia.

Cât nu pot eu, El poate duce
Şi va purta povara mea
De-aceea merg tot înainte,
Chiar de-i înaintarea grea.

De-aceea am nădejdea vie,
Şi bucurii de nedescris
C-odat, la capăt de cărare
Mă voi trezi în Paradis!