Iată primăvara, o, ce fericire,
Urc pe-a vieții treaptă, înspre nemurire.
Urc pe-a vieții treaptă, cad pe-a vieții treaptă,
Urc spre nemurirea, care mă așteaptă.

Cerul plin de stele, cerul mai senin,
Anii vieții mele, iarăși trec, și vin.
Urcă iar la stele, și cobor în jos,
Anii vieții mele, urcă spre Hristos.

Soare și lumină, vis nemărginit,
Primăvara plină, iară a venit.
Primăvara plină, mă-nconjoară lin,
Anii vieții mele nu mai trec, ci vin!