Oprește-te o clipă, Stăpîn al nemuririi,
Ca să privești cu milă, spre tainicul meu dor,
Tu dai în lume ploaia speranței, și-a luminii,
Și eu a mea iubire, mereu am să te-ador.

Doar Tu ma-i învățat că tot ce fac acuma,
Odată-n urma-mi va rămîne,
Ori cresc spre rău, spre culmi de întuneric,
Ori cresc din ce în ce mai mult spre bine.

Căci numai Tu, Ești Doamne, plin de bunătate,
Și Tu mai învățat ca pas cu pas,
Să mă înalț prin lumea de păcate,
Pentru acel din urmă veșnic ceas.