Și-a dezbrăcat mantaua arămie
Autor: Lidia Gheorghe  |  Album: Izvoraș de versuri  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de lidia_romica in 24/06/2012
Și-a dezbrăcat mantaua arămie

Și-a dezbrăcat mantaua arămie
Și a rămas în jur, pustiu și gol...
Pe-afară, umblă toamna cea târzie
Prin vânt și frig, nemaigăsindu-și loc.

Parcă-și ia zborul cu aripi ca de aer
Să plece vrând pentru un an întreg
Ne tot transmite ne-nțeles mesajul:
Ce facem, tu și eu? Că anii trec...

Ne-apropiem de-a Domnului căldură?
Ori căldicei prin frig vrem să zăcem?
Ne tot îmbie Domnul prin natură
Dar noi, ne facem că nu-nțelegem.

Ferice de acel care receptă
Prin unde care vin din Duhul Sfânt
Și dragostea divină o acceptă
Căci el nu va rămâne pe pământ.

Va moșteni Împărăția dreaptă
Împreună cu Acel ce-a suferit.
Va înțelege taina înțeleaptă
Din ce cămară, toamna a venit.
Era pe vremea când se tăiau cocenii. După ce oamenii și-i cărau acasă, rămâneau câmpurile goale. Era ca și cum Toamna își făcea bagajul.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 681
  • Export PDF: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni