Privesc chipul Tău, cununa de spini, stropii de sânge şi-o cruce de lemn. Din chip fac un zeu, din spini, flori de crini. Sângele-mi frânge trecutul nedemn. Las zeul şi crinii să-ngâne şoptit pe crucea iubirii: „Copile iubit!...”
Psalmii 61:2De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”