Spre iarna-ntemniţată-n ger
Ce viaţa o doboară
Cocorii vin gornind pe cer
Albastra primăvară.

Vărsând cu unde de senin
Pe-oricine ce ascultă
Parcă ne spală un venin
Şi-ntunecime multă.

Cuvân din zborul azuriu
Ne cheamă cu-nălțare
Spre cântul spicelor de grâu
Unduitor în Soare.

Scrisul aripelor de sus
Ne-ndeamnă şi ne-nvaţă
Spre Învierea lui Isus
Cu duhul şi cu viaţă.

Pe nesfârşitele cărări
Din bolta sinilie
Din depărtări în depărtări
Trece strigarea vie.

Vestirea ce ne dă avânt
În înălţimi celeste
Ca să ne rupem din pământ
Spre strigătele-aceste.

Din iarna-ncătuşată dur
De-a morţii pirotire
Ca pretutindeni împrejur
Să dăm Bunăvestire.