Să nu te umfli de mândrie,
Atunci când vrei ca să slujeşti,
Să nu te-amesteci printre lucruri,
Ce pe altare le jertfeşti,

Să nu faci voia ta zicandu-ţi,
Că este voia cea de sus,
Dacă te laşi răpus de idoli,
Vei pierde premiul, pe Isus,

În alergarea ta, smerenia,
Să-ţi fie far, căci vei primi,
Din partea Domnului viaţa
Şi sus în slavă, bogăţii,

Nimic nu fă din duh de ceartă,
Smerit să fii, în tot ce faci,
Coboară-te, umil priveşte
Şi mai presus să-i vezi pe fraţi,

O-nfăţişare înţeleaptă
Într-o voită închinare,
Tu să adopţi în orice clipă,
Căci firea e defăimătoare,

Şi ca ales iubit de Domnul,
Să te îmbraci cu îndurare,
Blândeţea ta şi bunătatea
Rodească-ndelunga răbdare,

Să nu uiţi niciodat´că Domnul,
Celor smeriţi le dă-al Său har,
Iar celui mândru-i stă-mpotrivă,
Frica de Domnul e un dar,

Să nu te umfli de mândrie,
Atunci când vrei ca să slujeşti,
Fii cel mai mic în astă lume,
Căci mare-i fii în slăvi cereşti!

24/01/12, Barcelona