Când am pus piciorul,
În A`aretz,
Am simţit că nu mai pot să-l desprind
De ţărâna, în care se-adâncise
Pasul meu hoinar.
Abia mai târziu,
Mi-am dat seama, că-l pusesem
Tocmai pe rădăcina unui smochin
Falnic, înfrunzit şi secular.
Şi- atât s-au îmbrăţişat,
Pasul meu şi Rădăcina... !
Ca după o grea despărţire,
De două mii de ani.

( Israel, Iunie – 2008, din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )