Nu Legea este vinovată,
De tot păcatul săvârşit,
Nu ea te-ndeamnă să faci rele,
Ea îţi arată ce-ai greşit.

Legea-i oglinda-n care viaţa,
Ţi-e reflectată ne-ncetat,
E un şablon de comparare,
Între ce-i sfânt şi ce-i păcat.

Nu-n Lege-ţi pui nădăjduirea,
De-a fii iertat şi mântuit,
Ci în Acel ce la Golgota,
Pentru-omenire, S-a jertfit.

Legea te-ndeamnă la veghere,
Să nu te-abaţi în drumul tău,
Lucrează cu credincioşie,
De vrei să izbuteşti mereu.

Să împlineşti învăţătura,
Ca sfânt hrisov să o păzeşti,
Fereşte-te să îţi faci idoli,
Ca să trăieşti, să propăşeşti.

Să te-adânceşti în cunoştinţa,
Ce-a dat-o Dumnezeu în dar,
S-o alipeşti de al tău suflet
Şi să priveşti înspre Calvar.

Doar prin credinţă ai iertarea,
Prin harul Domnului Isus,
Smereşte-te şi-ngenunchiază,
În faţa Tronului de sus.

Prin Lege ai reper în viaţă,
Dar nu prin ea eşti mântuit,
Acceptaă darul Celui care,
Pentru-omenire S-a jertfit!

Şi dacă prin păcat adus-ai,
Îndepărtarea de Lumină,
Azi harul Domnului din ceruri,
Îţi dă din viaţa Sa divină!

20/11/2011, Barcelona- Lucica Boltasu