Eternitate, noian de nesperate mângâieri...
Sub cer, deasupra noastră, ești,
Ne aștepți, veghindu-ne mereu... mereu...

Eternitate, atât de mult tu ne dorești,
Atât de mult tu ne aștepți...
Ca să ne dai ce n-am avut,
Ca să ne dai din Tine.

Așa de mult noi prea puțin ne ridicăm privirile în sus...
Așa de mult ne avântăm în efemerități ce pentru o clipă ne împlinesc
Și-apoi... ne lasă goi...

Eternitate, ce ești izvor din Dumnezeu,
Trăiește-n noi, ca să trăim în Tine.
Și-apoi, când va fi clipa dulce de plecare,
Tu să ne iei cu Tine dorul...