“Sunt un firicel de floare
lângă crucea cu piroane.
Floare-i mică, dealu-i mare;
ce parfum să dea o floare?
Dar ca mine Domnul are milioane!

Sunt un fluier care-adună
rătăcite oi sărmane.
Când pe ceruri norii tună,
cine-aude-o veste bună?
Dar ca mine-n văi răsună milioane!

Sunt o rază din Golgota
lângă ţărmuri de oceane.
O scânteie-n vârf de stâncă,
cine-o vede-n noapte-adâncă?
Dar ca mine mai sunt încă milioane!

Sunt un călător pe culme
străbătând meridiane.
Fraţii mei de trup şi nume
mă luară-n râs şi glume.
Dar eu am alţi fraţi în lume, milioane!

Sunt un abur care-adie
şi se pierde prin liane.
Dar în ziua ce-o să vie,
nu un om şi nu o mie,
ci ca mine-or vrea să fie milioane!”