“A venit la mine mama
şi mi-a spus c-un zâmbet bun:
- Puiule, stai treaz, ia seama,
şi ascultă toată gama
cântecelor de Crăciun!

Clătinând apoi fereastra,
vântul mi-a şoptit uşor:
- Puiule, în noaptea asta
îşi despică norii creasta
şi vin îngerii în zbor...

Iar o vrabie măruntă
ciripi de pe pervaz:
- Puiule, stai treaz şi-ascultă...
Ia auzi... ce oaste multă! ...
Nu dormi! ... Auzi? Stai treaz! ...

Am răspuns la toate: Bine.
Şi... am adormit în pat...

***

Iar târziu, din zări senine,
a venit Isus la mine
şi, zâmbind, m-a sărutat.”