Dac-ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
"Va rog, iubiti-ma inteligent!"

Nu glume, nici minciuni-bomboane amare,
Nu vreau bunici si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare;
Putin imi pasa de traiesc sau mor:
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor!

Eu stiu c-aveti profesii elevate,
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti servicii, ca eu sa am de toate;
Dar, fiindca va iubesc pe amandoi,
Va spun ca am nevoie doar de voi!

As vrea ca jucarie ochii mamei,
Nu ochii-ndepartati ai vreunui unchi.
Cand ne-ntalnim atrasi de glasul foamei,
Si nu pot sta la tata pe genunchi,
Ma simt ca o mladita fara trunchi.

Nu vreau sa fiu un deget ce acuza
Gasind olarul singur vinovat.
Am gand curat, si inima refuza
O bomba cu efect intarziat.
Eu vreau sa fiu un om adevarat!

De-aceea, vreau parintii mei sa vada,
Sa aiba sufletul mereu atent;
Ca-n ochii mei cu viata fada
Sa descifreze strigatul urgent:
"Va rog, iubiti-ma inteligent!"