O zi cu soare în Iudeea, Ierusalimu-i frământat.
Se-ncrucișează șoapte-n stradă: Isus din morți a înviat!
S-a tulburat cetatea sfântă. Și omul prost și înțeleptul
se duc la Golgota-n grădină, mai pe furiș și mai de-a dreptul.

Și parcă-i vezi în două taberi pe toți la groapa Lui Hristos.
Pe unii căutând spre ceruri, pe alții cu privirea-n jos.
Acei ce-i vezi cântând "Osana", cu ochii ridicați în sus
sunt cei ce ieri plângeau amarnic, sunt ucenicii lui Isus.

Sunt cei pe care răstignirea i-a depărtat de Cel mai drag,
sunt cei ce-au stat închiși trei zile și lacrimi au vărsat șirag.
Iar ceilalți, plini de tulburare, plecați cu frunțile în jos,
sunt Sanhedrinul, fariseii, răstignitorii lui Hristos.

Sunt cărturarii, tribunalul, conducătorii, -ntr-un cuvânt.
Sunt cei ce ieri urcat-au dealul, lovind cu biciul trupul sfânt.
Sunt cei ce nu I-au dat nici apă, Lui, Celui ce-a creat izvoare:
sunt cei ce I-au săpat o groapă și-au pus pe ea o piatră mare.

Priviți cum stau judecătorii în fața gropii părăsite,
cu fruntea plină de broboane, cu gândurile răvășite.
Priviți că nu mai stau grămadă, s-au speriat vechii stăpâni
și-ajuns-au mulți din ei să creadă în Cel ce le-a scăpat din mâini.

Și mulți din cei ce-au zis că Cerul era pustiu de cele sfinte
s-au prăbușit când Adevărul ieși afară din morminte.
Ba au căzut chiar și străjerii, s-au prăbușit uimiți romanii.
Căci nu pot nimici-Învierea, nici forța armelor, nici banii.

*

A-nviat Viața lumii- cine-i poate sta în cale,
sus în ceruri serafimii cântă-ntruna osanale.
Prin cetate ucenicii s-au aprins de bucurie,
îndrăznesc în plină voce a vesti credința vie.

Nu-s ascunși, nu mai li-e frică, nici de oameni, nici de moarte,
și, din contră, țin să ducă noua veste mai departe.
Ce nu-i gata Magdalena ca să-ndure în viață!
Cum să tacă, să nu spună când ea L-a văzut în față!

Cine i-ar opri pe Petru, pe Ioan sau chiar pe Toma?
L-au văzut! E viu! Zadarnic vine ordin de la Roma!
Peste cruci și peste-arene, peste orice duh de frică,
peste orișice primejdii Învierea se ridică.

Iată-i, vezi, cu mic cu mare, mame cu copii în brațe,
merg cântând în fața morții, merg cu zâmbetul pe față.
Moartea nu mai e o beznă, nu-i o peșteră grozavă,
ci de astăzi, mai degrabă e o ușă către slavă!

A-nviat Isus! Întâiul care-a frânt puterea lumii!
Vestea a pornit îndată către marginile lumii!
A-nviat și nu mai moare, a-nviat pe totdeauna!
El e-al nostru Paște veșnic, Soarele ce-a-nfrânt furtuna!

A-nviat și dă viață tuturor ce vin la Dânsul,
să se roage cu căință până-i podidește plânsul.
Tuturor ce-și plâng păcatul și cer viață, mângâiere,
pentru toți El are dreptul să împartă grațiere.

Tuturor ce se vor naște încă în credința vie,
le dă drept la acel "Paște" când toți morții-or să învie.
N-a văzut vreodată lumea, nici străjerii, nici Iudeea,
nici n-a pomenit pământul o-nviere ca aceea!

*

Și acum tu știi iertarea ce-a adus-o Blândul Miel,
pune-ți astăzi întrebarea: tu ai înviat cu El?
Ești tu plin de bucurie, printre frații-nvățăcei?
Sau în ceata ce descinde din străvechii farisei?

Ți-ai făcut tu datoria de creștin în timpul vieții?
Crește viața ta-n lumină, cum cresc zorii dimineții?
Ești tu plin de bucurie că tu nu mai mori în veci?
Și mărești prin fapte bune slava-n care-ai să petreci?

Uită-te puțin în urmă: câte roade ai adus?
Spune, ești tu-n sfânta turmă, ești tu frate cu Isus?
Stăruiești tu nopți de-a rândul, ca și frații Lui, creștine?
Te-ai luptat tu ca și gândul să-l trăiești curat în tine?

Oare zici tu ca și Petru, dacă încercarea vine:
"Nici chiar moartea nu mă poate, Doamne, despărți de Tine!"
"Eu rămâne-voi cu Tine", strigau cei din prima turmă,
și-n furtuni și în prigoane si la moarte pân' la urmă!

Ai rămas tu lângă Domnul? Ai tu inima curată?
Ascultat-ai tu îndemnul ca un copilaș de tată?
Și acasă și la lucru, și prin locuri depărtate,
tu trăiești ca ucenicii? Te ferești să n-ai păcate?

Dacă stai cu zel de veghe, dacă nu te prinde somnul,
atunci știi că ești un frate și c-ai înviat cu Domnul!
Atunci cântă învierea, ca să-ți mângâie și plânsul,
că-n curând veni-va iară și te va lua la Dânsul.

Dar dacă mai duci o viață de-ntuneric și păcat,
Isus este mort în tine, faptele-ți L-au îngropat.
În zadar Îi porți Cuvântul și L-ai crede că ți-e frate,
căci I-ai sigilat mormântul peste lespezi de păcate.

Ce folos că toți creștinii L-ar slăvi ca înviat,
dacă-n inimă tot zace pus pe giulgiu și-ngropat?
Tu ești trist, n-ai bucurie de-nvierea lui Hristos,
iar pe nori când o sa vie, tu rămâi, creștine, jos.

Cere lui Isus să-ți șteargă orice vină care-o porți!
Inima-ți cu drag să spună: "A-nviat Isus din morți!"

Îmbrăcați cu Duhul Slavei, încălziți de a Lui rază,
pe frații din prima turmă îi vedeai că-nainteaza.
Însă, vai, răstignitorii ce-au pus mâna pe Isus
încercară să oprească vestea harului de sus.

Au crezut că pot să-nchidă orice drum spre Înviere,
dar Hristos, Paștele noastre, n-a-nviat fără putere!
N-a-nviat să-I vadă fața numai cei din Sfânta Țară,
ci toți câți vor fi în viață până El veni-va iară.

Domnul nostru, Domnul Păcii, în credință nu se schimbă.
El vorbește cu oricine, căci cunoaste orice limbă.
Și pe-acei ce-I cred puterea în iubirea Lui frățească,
i-a-nvățat pe fiecare limba Lui să I-o vorbească.

Și oricine vor fi dânșii, și-n oricâtă depărtare,
Duhul Sfânt li-e astăzi ușa de-a vorbi cu El oricare.
Limbi cerești și limbi străine date-s celor care cer,
prin antena cea eternă pot vorbi cu El în Cer.

Și pentru că sunt atâția ca și-n vechile decenii,
care nu cred că în viață s-a dat darul de vedenii,
la acei ce azi Îl cheamă, orișiunde, -n orice țară,
ca și-n seara Învierii în mijlocul lor coboară.