Sora Ghenea...
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Porumbite Albe  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 15/08/2011
Surioară, soră Ghenea,
unde-s anii de-altădată?
Oare liniștea nu-ți pare
împietrită și ciudată?

Scurt ți-a fost pe cer seninul,
pe când nori au fost întruna.
Te-aștepta pe brazdă spinul
și-n grădină mătrăguna.

Când la câmp și când pe coastă,
n-aveai timp să știi ce-i lenea.
- Mamă, leleo, tu nevastă,
măi femeie, soră Ghenea!

Pruncii, vatra, grâul, boii,
toate te chemau deodată.
Și pe vale păpușoii,
și copiii din covată.

Toți strigau ca la redută;
dar la cine să iei seama?
Tu ești una, nu o sută,
într-o clipă toate-s iama!

Ori la câmp s-alergi mai bine,
ori la râu cu inul copt?
Ori să speli la bălii pline?
Opt au fost aici cu tine,
Cinci băieți, trei fete - opt

Când să mergi la Casa Sfântă?
Când Cuvântul să-l citești?
Numai cât deschizi Scriptura,
țipă cât îi ține gura
doi sau trei, pe la ferești...

Și când iar te-așezi, lelică,
și deschizi la psalmul doi,
na! Nebuna de vițică
a rupt lanțul! - Vasilică!
Sai și leag-o înapoi!

Apoi iar citești cu teamă
Lupta de la Ierihon
dar când zidul se sfărâmă,
strigă Ilenuța: „Mamă,
mi-a dat Victor c-un pripon!”

Stau în șiruri de bătaie
filisteni și Israel.
Grea rușine, greu măcel.
Dar deodată, de pe-o claie
– Mamă, țipă Niculaie,
uită-te la Ionel!

Numai noaptea... câteodată...
te uitai cu-atâta dor
cum dormeau toți opt grămadă,
liniștiți și fără sfadă,
fără pumnii din ogradă,
ca opt pui în cuibul lor...

Și-acum puii tăi zburară
și stă cuibul fără pui.
Iar măicuța se tot miră:
– N-au fost opt?
Dar unde-s doară?
Uite că nici unul nu-i.

Stai pe prispă singurică.
– Victor... Mircea... spui domol.
– Neculai și Vasilică...
Ionel și trei copchile.
Și-acum... nu mai ai nimică...
nici tu prunci... și nici tu zile...

N-a rămas nimic din stol.
Numai fulgi de rândunică.
Anii-au nins și ești bunică...
Puii-s mari și cuibu-i gol...

Mamă Ghenea, maică bună,
vine-o sfântă primăvară,
când cu cei care zburară
vom fi iarăși împreună,
sus în a veciei Țară...

Și când toate vor fi gata,
când se va-mpărți răsplata,
îți va spune Împăratul:
– Soră Ghenea, surioară,
vezi ce snopi de piatră rară?
Azi a voastră-i bogăția!
Jumătate ia bărbatul,
jumătate ia soția.

– Jumătate? Eu săraca?
Eu... trei fete... băieți cinci.
Numai sapă și pelinci...

– Jumătate, scumpa Mea.
Căci a fost și rugăciune,
și credință și minune,
dar a fost și truda ta!


ce minunată! Te face să trăiești totul...
Adăugat în 09/10/2011 de Ioanhapca
Foarte frumoasa poezie. De fapt multe din poeziile lui Ioanid sunt parca scrise direct inimii... ma fac sa simt tot ce scrie. E un autor binecuvantat, si dupa Biblie, cred cel mai fain.
Adăugat în 02/11/2011 de mrgmelinda
Statistici
  • Vizualizări: 4334
  • Export PDF: 73
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni