Cunosc un om, un tinerel șăgalnic,
un fluture de roze legănat,
înconjurat de-aripa părintească
și de voioși prieteni răsfățat.

Cunosc un om, un altul cât se pare,
un om asprit în ringuri, un atlet,
un chip de leu, un semi-zeu de piatră,
un om ca o bombardă pe afet.

Cunosc un om, dar nu la fel, ci altul,
un turturel cu ochii visători,
cu sufletul răpit de-o turturică
zărită-n crâng în revărsat de zori.

Cunosc apoi un om, alt chip, alt suflet,
cap de familie cu grai sever,
cu palmă grea, cu aprigă privire,
cu o voință ca un corn de fier.

Și mai cunosc un om, dar, vai, ce jalnic!
cu pielea bobotită de istov,
precum era odată pe cenușă,
bolnav de moarte, încercatul Iov.

Însă cunosc un om cu totul altfel,
un miel blajin, un blând și dulce miel,
o cârpă moale-n care dai în voie,
dar totuși simți în ea un scut de-oțel...

Cunosc un om, nici fluture, nici piatră,
un Iosua, un David triumfal,
un Iosif, un împărțitor de hrană,
când pentru lume, când... familial...

Cunosc un om. L-am întâlnit în gară,
grăbit să urce cu-orice preț în tren,
cu geamantanele atât de grele
spre stația MÂNTUIREA, spre Eden...

Cunosc un om. Și l-am văzut odată
ducându-și crucea resemnat, tăcut.
Era-mbrăcat în alb, curat ca neaua,
un nufăr sfânt pe mlaștini apărut.

Cunosc un om. Și-acesta pe vecie.
Un înger în armură de mister,
purtând pe umeri aripi de lumină
și străjuind o ceată către cer...

Cunosc... cunosc... sau i-am zărit în parte
pe fiecare pe acest pământ;
Dar nu știm cum, că fiecare-i altfel
și totuși toți aceștia una sunt!

O, Doamne, dintr-un punct Tu scoți o larvă,
din larvă, o omidă înfiripi,
iar din omidă faci o crisalidă,
din crisalidă, fluture cu-aripi!

Astfel, din Radu, prin metamorfoză,
Tu ai făcut ce nimeni nu știa.
Dintr-o bombardă ai creat un înger,
din piatra rece ai aprins o stea...

De-aceea spun: da, îl cunosc pe Radu,
pământ și spirit, leu și gentilom,
“tâlhar” și nufăr, fluture și înger.
Într-un cuvânt... cunosc... cunosc un om...

Dar numai TU îl știi în toate, Doamne,
în TINE toate vin și iarăși curg.
Ai fost cu el din primul ceas al vieții
și până-n anii aceștia de amurg.

Îți mulțumim în fiecare clipă,
de fiecare an venit din zări...
O, binecuvintează-ni-l, Părinte,
cu tot atâtea binecuvântări!

Și fă-l s-ajungă sus cu bucurie
și toți cei dragi în carul său să-i sui!
Ce fericit aș fi să-i fiu alături,
intrând pe porți de HAR, în ceata lui!