Tu, cântăreț plăcut al Mântuirii,
rapsod încununat în lupta grea,
tu ai slujit în cortul întâlnirii
și-ai dat răspuns Golgotei, jertfa ta!

Lăsând pe strune mâna să se-avânte,
sub valul lumii n-ai căzut răpus,
iar harfa ta n-a încetat să cânte
și n-a cântat decât pentru Isus!

Din tineri ani, slăvind eternul Astru,
te-ai dăruit în cântec ne-ntrerupt
și-n ochii tăi cei rupți din cer albastru
a plâns un dor din dorul veșnic rupt.

N-au fost Betanii să nu-ți ceară prețul,
nici mângâiere fără să suspini,
ca să rămâi până-n amurg drumețul
cu ochii-n sus și gleznele în spini...

Acum tu porți pe tâmple nestemate,
ca bruma peste crengi de terebint,
dar mult mai multe-s roadele bogate
decât pe tâmple firele de-argint.

Și-acolo unde cântă trandafirii
și veșnic alte ceruri se deschid,
tu vei sluji în cetele măriri
și vei cânta alături de David!