O, dac-ar fi pe-un munte
și-o cărăruie prinsă-n stâncile de fier,
un drum ce urcă-n nouri
până departe-n Cer...
O, dac-ar fi pe-o culme
o cărăruie până-n Raiul sfânt,
eu n-aș mai sta o clipă, Doamne,
pe acest pământ...

O, dac-ar fi un vultur
ca să mă poarte printre stele-n zbor,
un vultur să mă ducă
spre Tine călător...
O, dac-ar fi un înger
ca să mă-nalțe ca un fulg în vânt,
eu n-aș mai sta o clipă, Doamne,
pe acest pământ...

Dar dac-ar fi un bucium
să-mi ducă glasul peste țări și mări...
O, dac-ar fi o harfă cu strune până-n zări,
o, dac-ar fi un tunet
să-mi poată dorul peste munți purta,
cum aș chema o lume, Doamne,
la jertfa TA! ...

Iar dac-ar fi tot singur
să pribegesc prin lume ani de ani,
să port suspin pe vale
și dor prin bolovani...
O, dac-ar fi, Isuse,
să nu TE simt decât ascuns în piept,
n-ar fi prea mult o viață-ntreagă, Doamne,
să TE-aștept...