Vrăbiuța,
țup-țup-țup
ce micuță e la trup!

Dar ea știe
că pe glie
nu e bine să-ntârzie...
Cum înjgheabă
câte-o boabă
zboară cât mai sus degrabă!

Tot așa, tot așa,
zbori și tu spre Cer, ca ea!

Vrăbiuța
cip-cip-cip!
strânge fulgi de prin nisip.

Ea, sprințară,
îi măsoară,
și la cuib îndată zboară.
Ca să-i pună
împreună,
să-i fie căsuța bună.

Tot așa, tot așa,
strânge-n cer și tu ca ea!

Vrăbiuța
din zăvoi
ea și iarna-i tot la noi.

Rândunica,
mititica,
de zăpadă o ia frica.

Ea, drăguța,
dă fuguța...
și rămâne... vrăbiuța.

Tot așa, tot așa,
cu Isus rămâi ca ea!