Steluţe căzătoare...
Autor: Valentin Joita  |  Album: Dor de cer...  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de valyjoita in 18/07/2011
Privesc afară, este noapte,
Este o seară mai aparte.
Mă uit pe cer şi nu sunt nori,
Privesc în cele patru zări.

Pe toate-aş vrea să le cuprind,
Doar cu privirea mă întind.
Privesc steluţele şi luna,
Şi multe gânduri am acuma…

Tocmai a căzut o stea,
Mă întreb: “o fi a mea?
Oare-o fi adevărat,
De steluţele ce cad?”

Atunci când mai cade una,
Este pentru totdeauna?
Şi cu steaua căzătoare
Este un om care moare?

Privesc în jur şi mie-mi pare,
Peste un timp c- alta dispare.
Dar lasă-n urma ei ceva,
O fi un foc sau altă stea?

Privesc acum mai cu ardoare.
Văd alte stele căzătoare…
Observ că lasă-n urma lor,
Un drum de foc multicolor…

De ce nu pot să mai trăiască?
Doar ele pot să-mpodobească!
Pot să lumineze-n noapte,
Aşa cum nimenea nu poate…

Nici n-am terminat de zis,
Căci Luna m-a contrazis…
Mi-a zis că m-am înşelat,
Sclipirea ei m-a certat.

Am plecat capul uşor,
Şi i-am zis că-mi pare rău…
De acum voi fi atent,
Cu Luna eu nu mă cert!

Am văzut, are dreptate,
Ca ea nu-i nimeni în noapte!
Luminează ne-ncetat,
Orice stea i s-a-nchinat!

Am mai înteles ceva:
Vreau să fiu şi eu asa!
Ca o stea pe cerul Său,
Să mă-nchin lui Dumnezeu!

Şi-am mai învăţat ceva:
Steluţa când va cădea,
Nu moare nimeni cu ea!
Este doar… o vorbă-aşa…

O stea luminează-n noapte
Însă singură nu poate.
Am văzut că sunt unite
Şi toate sunt înfrăţite.

Îmi doresc să fim şi noi
Nişte stele printre nori,
S-aducem o licărire,
În bezna nopţii ce vine!

Ca steluţele şi Luna
Noi să fim cu Tatăl una!
Şi să ne purtăm lumina
Pretutindeni, totdeauna!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1186
  • Export PDF: 8
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni