Castele de nisip...
Autor: Valentin Joita  |  Album: Dor de cer...  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de valyjoita in 20/02/2014
Ca un copil ce strânge nisip pe malul mării,
Zideşte un castel, şi-apoi în briza serii
Se-mpiedică şi cade strivind castelul tot,
Aşa mă simt când vorba-mi rostită strică tot.

Stricăm castele-n viaţă şi-apoi când le privim
Dăr’mate, zdrobite, şi vrând să rezidim,
Cu greu mai ridicăm castele din ruină…
Aceştia suntem noi, oamenii, doar tină!

Ne mai ridică doar, Cuvântul lui Hristos,
Iertarea ne reface sufletul frumos!
După ce-am cerut iertare între fraţi
Avem din nou onoarea să fim oameni curaţi.

Hristos e Domnul slavei, Cuvântul întrupat,
Dătătorul vieţii, Izvorul nesecat.
Privind cerul şi astăzi, El poarta haina milei
Iartă vorba rea şi toată vina zilei.

Recunoscând greşeala, cerând oricui iertare,
Purtând în noi dorinţa de a rodi schimbare,
Cuvinte ca psalmistul vom glăsui cu dor.
Va fi întreg văzduhul un Soare fără nor!
Amin, foarte ziditoare aceste versuri, şi frumos întocmită întreaga compoziţie poetică, fii binecuvântat frate Valentin.
Adăugat în 20/02/2014 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1169
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni