DOI FII

Trãia într-un cãtun odatã
un bãtrânel cu doi feciori
ce-avea o vie foarte mare
în care ostenea din zori.

Şi într-o zi-ndreptã spre unul
din fiii sãi dorinţa sa :
"Te du, azi, fiule la lucru
cât mai degrabã-n via mea !"

"Nu vreau !", rãspunse plin de sine
fiul dintâi tatãlui sãu.
Şi totuşi el s-a dus pe urmã
de vorba sa pãrându-i rãu.

Bãtrânul, plin de-amãrãciune,
şi celuilalt fiu i-a strigat :
"Te du mãcar tu azi în vie
cãci este-atâta de lucrat !"

Şi-al doilea fiu i-a zis : "Da, tatã !"
În schimb acesta nu s-a dus.
"Deci, care a fãcut mai bine ?",
a întrebat senin Isus.

Şi preoţii cei mai de seamã
I-au zis atunci : "Fiul dintâi !"
O, de-am lua şi noi cãinţa
în viaţa noastrã cãpãtâi !

Greşim mereu în multe feluri
faţã de Tatãl cel ceresc.
Dar cât de bine fac aceia
ce-n harul Lui se pocãiesc !