"Unde este Domnul ca să-L văd şi eu?",
strigă-n lume omul fără Dumnezeu.
"Cine pedepseşte pe cel vinovat?",
urlă azi mândria plină de păcat.

"Unde stă dreptatea când atâţia pier?
A venit vreunul printre noi din Cer?
Eu, îşi zice omul, sunt puternic az'.
N-am nici o credinţă şi nici un necaz!"

Gura-i este plină doar de vicleşug.
Limba-i răutate cu văpăi de rug.
Iată-l stând la pândă într-un loc ascuns.
Şi drumeţul cade de săgeţi străpuns.

Cel rău zice-n sine: "Nu e Dumnezeu!
Cine ştie, oare, ce voi face eu? !
Va veni uitarea peste fapta mea.
Nu mă vede nimeni, nici măcar o stea."
*
Doamne, Tu vezi totul, chiar şi gândul rău.
Tu vezi pretutindeni, sfânt e ochiul Tău!
Scoală-Te acuma pentru cei ce plâng
şi-ntr-o cupă mare mii de lacrimi strâng!