CORTUL LUI DUMNEZEU

La început Cortul lui Moise
Era făcut în Israel
Ca Dumnezeu să-l întâlnească
Pe Marele Preot în el.

Venea la Cortul Întâlnirii
Profetul Moise din cer uns
Împovărat cu mari probleme
La care nu avea răspuns.

Primea din Cer povăţuire
Pentru poporul istovit
Ce-adesea în călătorie
Cu necredinţă a cârtit.

Şi mulţi l-au contestat cu ură
Poporul tot s-a răsculat.
Însă din Cortul Întâlnirii
Cerescul Domn l-a apărat.

Cei răi primitu-şi-au pedeapsa.
Pământul i-a-nghiţit pe loc
Când de la Dumnezeu venise
Al nimicirii Sale foc.

A fost apoi Cortul lui David
În care se-nchinau mereu
Cei ce cântau cu instrumente
Nălţând şi psalmi lui Dumnezeu.

Regele David prin cântare
S-a afirmat ca şi psalmist
Ştiind că Domnul locuieşte
Într-un popor ce nu e trist.

Îşi stabileşte reşedinţa
Între toţi cântăreţii Lui
Care din inimă Îl laudă.
Alt Dumnezeu ca Domnul nu-i.

El ne-a lăsat de-atunci Psaltirea
Prin care ne apropiem
De Dumnezeu în orice vreme
Când trebuie ca să veghem.

S-avem o inimă mai bună
Ne cere Cortul lui David
Ca viaţa noastră prin furtună
Să fie pentru alţii zid.

Să apere doar Adevărul,
Neprihănirea lui Isus
Ce ne-a adus din Cer salvarea
Şi viaţa fără de apus.

Dar la final Apocalipsa
Când vom scăpa de-al lumii greu
Ne zugrăveşte-n veşnicie
Un Cort creat de Dumnezeu.

În el vor fi doar credincioşii
Martirii care-au suferit
Şi-n viaţa lor de sacrificiu
Doar pe Isus ei L-au iubit.

Nu va mai fi vreo separare
Între făpturi şi Creator.
Va fi deplină armonie
Ca pentru-o Turmă şi-un Păstor.

Acolo n-o să fie lacrimi
Nici noapte, moarte, cimitir.
Ci dragostea fără de margini
Va fi al veşniciei gir.

Însuşi Cristos Se va supune
Cu totul Tatălui ceresc.
Şi Dumnezeu va fi în toate
Şi-n toţi acei care-L iubesc.

Nu ne rămâne decât ruga
Şi dorul de-a-L chema mereu:
„O, vino Doamne, mai degrabă
Cu Cortul Tău de Dumnezeu!”