VORBEŞTE, DOAMNE!...


Vorbeşte, Doamne! Dă putere
cu glasul Tău alinător,
când ne apasă grea durere
şi inima din piept Te cere,
ca cerbul apa de izvor.

Vorbeşte, Doamne, prin Cuvântul
ce ni l-ai dat ca să-l vestim.
Trezeşte Tu din nou pământul
oricât ne-ar sta-mpotrivă vântul
pe care-ades îl întâlnim!

Vorbeşte, Doamne, ca pe munte
uimind şi azi noroade-ntregi!
Întinde celor mici o punte
ca şi persoanelor cărunte:
din toţi o roadă să-Ţi culegi!

Vorbeşte, Doamne, tuturora
acum când pietrele prind grai!
Adu mai grabnic Aurora,
când vei aprinde-n cer menora
şi Te-om vedea acolo-n Rai.

Vorbeşte, Doamne, Adunării
şi suie-ne pe înălţimi,
pe aripile îndurării
în ceasul sfânt al cercetării,
în tainic zbor de heruvimi!

Cu cât de mare bunătate,
Păstorule, ne-ai căutat,
când dintr-o lume de păcate
ne-ai pus pe-o Cale de dreptate
şi viaţa veşnică ne-ai dat!