RUGĂCIUNE
Autor: Corneliu Livanu  |  Album: Spicele lui Rut  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CORNELIU_LIVANU in 03/05/2011
RUGĂCIUNE

Dă, Doamne, aripi noi cântării
pe care-o-nalţ cu ochii-n plâns,
când simt fiorul cercetării,
prin care iarăşi m-ai destrâns!

Mă simt ca alba porumbiţă,
ce stă ascunsă printre stânci,
deasupra arcelor cu viţă,
căreia vântul îi dă brânci.

Dar Tu m-ai scos din strâmtorare,
ca pe Israel din Egipt,
când braţul Tău, cel plin de soare,
în vechiul şarpe l-ai înfipt.

Căci el, duşmanul cel de moarte,
care de mult mă urmărea,
a fost dat astăzi la o parte
şi liberă e viaţa mea.

De-aceea Te slăvesc întruna
pe Tine, Creator suprem,
Cel ce-ai venit să-nfrunţi furtuna
şi-ai coborât în Betleem!

În orice clipă, se cuvine
să-Ţi dau prinosul meu întreg
şi să mă dăruiesc pe mine,
celor ce azi, cu drag, Te-aleg.

Căci cine e ca Tine, Doamne,
slăvit şi bun, şi sfânt şi drept ?
În ale vieţii mele toamne,
orice-ar veni, am să Te-aştept.

Nimic nu mi-e mai drag pe lume
ca melodia Ta de har,
ce poate paşii să-mi îndrume,
pe-a crucii cale iar şi iar.

De-ar fi să vină încercarea
şi valul ameninţător,
mă-nalţ spre ceruri prin cântarea
ce îngerii o cântă-n cor.

Îţi mulţumesc, că toate-toate
lucrările ce-Ţi aparţin,
făcut-au azi din mine frate
cu raza Cerului senin.

De-aş fi chiar piatra de sub daltă,
ajută-mă să mă smeresc,
veghind cu fraţii laolaltă,
din dragoste să Te slujesc.

Să zbor, Isus, pe-aripi de rugă
şi de cântare vreau mereu,
ca orice spirit rău să fugă,
la glasul Tău de Dumnezeu.

Şi fie ruga mea puterea
care-i trezeşte şi din morţi
pe cei ce şi-au pierdut vegherea
striviţi de ale lumii porţi.







Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1062
  • Export PDF: 80
Opțiuni