DATORIA ASCULTĂRII

Să creşti mereu în ascultare
E-o datorie pentru cer
Nu doar când treci prin încercare
Sau când te simţi străin, stingher.

Aşa cum inspirăm ozonul
Şi fără el murim pe loc
Iubirea ta de cer dă tonul
Ce-aprinde-al Duhului Sfânt foc.

Nu părăseşte niciodată
Stăpânul pe ai Lui copii
Când ei cu inimă curată
Aşteaptă firul apei vii.

De-ţi este inima rănită
Ca şi Ilie în pustiu
Ascultă vocea fericită
Ce-ţi va vorbi într-un târziu.

Un susur blând dar şi subţire,
Un glas de Om adevărat,
Te caută să-ţi dea de ştire
Că Tatăl sfânt nu te-a uitat.

Dar nu lăsa ca marea vieţii
Să te inunde cu-al ei val.
Fii pur ca zorii dimineţii
Sau ca amurgul sus pe deal.

În faţa ta e-o cale lungă
Cu Domnul păcii s-o străbaţi.
Merindea Lui o să-ţi ajungă
Din drumul sfânt de nu te-abaţi.

Acesta-i drumul ascultării
Cu suferinţe-nnobilat
Cât timp rămâi fidel chemării
De la cerescul Împărat.

Ducându-ţi crucea în tăcere
Tu vei răbda ca şi Isus
Purtând spre alţii mângâiere
Şi-un dor de Patria de sus.

Vei fi mai plin de vrednicie
Prin suferinţa pentru cer
Şi în necaz, cu bucurie,
Vei fi al Domnului străjer.

Prea mulţi se uită la foloase,
La glorii pentru viaţa lor.
Ei vor ce-i bun, nu vor ponoase
Ci doar mesaj atrăgător.

Nu-i loc de Duhul Sfânt în minte
Sau, şi mai rău, în inimi reci.
De nu iubeşti ca un părinte
Tu vei aduce roade seci.

Deschide-te către Lumină
Ca mugurul de liliac.
Să-ţi fie traiul fără vină
Precum e nufărul pe lac.

Mesajul tău e-o veste bună,
Al dragostei din cer răvaş.
Dar fără luptă nu-i cunună
Şi nici răsplată de ostaş.

Deci luptă-te în alergare.
Loveşte-l iute pe duşman
Ca mulţi primind eliberare
S-ajungă astfel la liman.

Curând Isus din cer revine.
Cum te găseşte El acum ?
Asculţi de El cum se cuvine
Sau te-ai oprit de mult din drum ?!…

Vuieşte cerul ! Maranata !
Şi soarele e spre apus.
Brav luptător, veghind, fii gata !
Începe Nunta lui Isus.



***********