ESAU
Autor: Corneliu Livanu  |  Album: Aripi de slava  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de CORNELIU_LIVANU in 01/05/2011
ESAU

”Dă-mi tată binecuvântarea !”,
Striga Esau de plâns răpus.
Dar în zadar i-a fost strigarea,
Aceasta nu-i era de-ajuns.

Bătrânul tată nu-l mai poate
Repune pe al păcii drum
Când fiul poartă arma-n spate
Şi nu-l ascultă nicidecum.

Alegerea a fost vitală
Şi ea de mult s-a petrecut.
Esau, elev fugit din şcoală,
Era acum un fiu pierdut.

Pierdut de cer şi de credinţă,
De libertate şi de har,
Era lipsit de pocăinţă
Ca şi un Cain la altar.

Mereu un jug el va să poarte,
Dar nu e jugul lui Cristos.
Ci-i doar povara către moarte
Care te trage tot mai jos.

Apoi Esau îşi face planul :
”Doar tata va muri-ntr-o zi …
Am să-mi răpun pe loc duşmanul
Şi-n casă fiu doar eu voi fi!”

Când s-a-nsurat, vai!, ce năpastă,
Esau nu s-a grăbit încet
Ci singur şi-a luat nevastă
Privind la fetele lui Het.

Izvor de multă-amărăciune
Pentru Rebeca şi Isaac,
Esau, lipsit de rugăciune,
Era cu duhul prea sărac.

El n-a dorit decât mâncare,
Plăceri şi glorii fel de fel,
Nu Dumnezeu şi-a lui iertare
Ce curge din eternul Miel.

Abandonând cu uşurinţă
Statutul său de-ntâi născut
N-a vrut o viaţă de credinţă
În Mesia cel nevăzut.

Alegerea îi fu pricina
Întregii sale tragedii
Că şi-a pierdut pe veci lumina
Şi pe pamânt şi-n veşnicii.

De-aceea vrea să se răzbune
Şi gestul său nu-i un păcat
Cât timp lui lucrurile bune
Prin vicleşug i s-au furat.

Astfel gândeşte firea veche
Ce n-a trecut pe la Calvar
Şi n-are pentru Cer ureche
Nici viaţă de trăit prin har.

Esau era plin de furie
Şi fratele şi l-a urât.
Rebeca, mamă grijulie,
I-a spus lui Iacov doar atât :

”Te du, tu fiule, departe
până-n Haran, la adăpost.
Şi-astfel vei fi păzit de moarte
Şi-ţi vei găsi vieţii rost.”

Iacov porni la drum îndată,
O viaţă grea de peregrin,
Lipsit de mamă şi de tată
Şi-n suflet cu adânc suspin.

Rebeca nu-şi mai vede fiul.
Şi l-a păstrat dar l-a pierdut.
Ce şcoală îi va fi pustiul
Şi Tatăl cel din Nevăzut!…

Stăpînul e cu noi pe cale,
Ne dă chiar binecuvântări,
Dar El ne vrea cu inimi goale
De-a lumii false desfătări.

Să învăţăm că viclenia
Nu este-un sfetnic înţelept
Când vrem din cer prietenia
Părintelui cel sfânt şi drept.

Întotdeauna vom culege
Doar ceea ce am semănat.
E clipa ta! Ce vei alege ?
Isus ? … sau lumea de păcat ?…

***************

9.01.2002


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 863
  • Export PDF: 75
Opțiuni