Undeva-ntr-o odaita lacrimile nu mai curg,
Undeva-ntr-o odaita cineva nu se mai roaga ,
Nu mai sta-n genunchi si-n taina, nu mai canta in amurg
Dragostea candva fierbinte, nu-i curata, nici intreaga.

Undeva nu se mai canta astazi psalmi minunati,
Undeva sub praf uitata zace Biblia iubita,
Imprejurul unei mese nu se mai aduna frati,
La o usa incuiata sta iubirea neprimita.

Candva cum curgea aicea caldul lacrimei izvor,
Candva cum veghea iubirea la fereastra luminata,
Cum sunau de cald si dulce psalmii sfantului fior,
Cum era aceasta Carte de cu drag si mult cautata.

Nicicand n-am crezut c-aceasta usa va avea zavor,
Nicicand n-am crezut c-aceasta casa va ajunge muta,
C-o sa ajunga sec de lacrimi al iubirii cald izvor,
Focul stins, calea pustie, vatra rece si tacuta,

O,cum a putut fi harul si de-aicea alungat,
Alungati iubitii oaspeti, dragostea indepartata,
Curatia pangarita, legamantul sfant calcat?
- Vinovata odaita, cum vei arde tu odata!