Pe la anul două sute
Când prigoana era în toi
Martiraje erau multe
Mulţi mureau ca şi eroi
Roma era zbuciumată
De prigoana ce s-a pus
In faţă la judecată
Tot creştinul era dus

Policarp dintre creştini
A fost dus la judecată
-Tu dintre aceşti străini
Crestinismul ai ca pată
Sunt proconsulul şti bine
Libertatea ţi-o ofer
Cu o condiţie pentru tine
Să renunţi la ce e cer
Bleastămă a ta credinţă
Şi pe cel ce e Hristos
Şi atunci e cu putinţă
Să ai rang aicea jos

-O,Opt zeci de ani pe lume
Eu servit-am pe Hristos
Orice vrei acum a-mi spune
Drumul meu nu-I de întors
Nici un rău mântuitorul
Nici un rău nu mi-a făcut
Cum să bleastem Creatorul
Acel care m-a făcut?

-Policarp, aici am fiare
Care te pot sfâşia
_ O Hristos e mult mai mare
Dă-le drumul nu mai sta
-Ai vrea tu ca suferinţa
Fiara s-o facă uşoară
Insă de nu laşi credinta
Eu îţi spun ultima oară
Ars de viu vei fi pe rug
-Mulţi aşa-u dorit să moară
Mulţi dorit-au acest jug
Ce întârzâi dă sentinţa
Că eu m-am mărturisit
Mult mai mare-I pocăinţa
Mult mai dulce-I mântuit

-Ce? Să f ie ars pe rug
Şi aprins să fie focul
El doreşte acest jug
Şi el spune căi- norocul

Policarp înghenunchează
In văpaia ce s-a prinsă

-Doamne Tu mă cercetează
I-am durerea de-I putinţă
Te glorific pentru toate
Ce făcut-ai pentru mine
Primeşte-mă de se poate
Sus în glorie Stăpâne
Te laud şi-ţi aduc cinste
Că între martiri m-ai pus
Şi cu mâinile întinse
Vreau la Tine să fiu dus