Eu ştiu că moartea e un prag
  Ce duce mai departe,
  Însă doresc să-l trec cu drag,
  După al anilor şirag,
  Spre-un loc fără de moarte.
  Credeam că dincolo-i ceva
  Ascuns de-atâta lume,
  Mă-ncredinţase Cineva
  Şi când deschisem Cartea Sa,
  El m-a chemat pe nume.
  Şi-atunci slăvitul Dumnezeu
  Îmi luminase faţa.
  El mă numi copilul său,
  Iertând pe veci păcatul meu
  Şi fericindu-mi viaţa.
  De-atunci mă lupt mult să ajung
  În ţara mult dorită
  Şi chiar de-i drumul greu şi lung,
  Crezând în El dureri alung
  Şi-nving orice ispită.