Timpul zboară, timpul trece
imposibil de oprit
şi vedem 2010
cât de iute a sosit!

Anii trec, ne fac cu mâna,
Ne micim din zi în zi,
Ne şopteşte-ncet ţărâna
Un cuvânt din veşnicii.

Lumea-i dură, lumea-i rece,
Viaţa trece ca un vis,
Tot ce-n lume se petrece
E un strigăt din abis.

Însă noi avem un rege
Pentru care ne-am decis
şi purtăm în piept o lege
ce ne duce-n paradis.

Vremuri grele şi confuze,
Idoli mulţi ies la minut,
O puzderie de buze
Stau la rând pentr-un sărut.

Oamenii se zbat, aleargă,
Ca-ntr-o goană după vânt,
Asaltând calea cea largă,
Spre pierzare cu avânt.

Omenirea se închină
La urât şi la desfrâu
Şi de teamă de lumină
Vrea neghină-n loc de grâu.

Peste tot e frământare,
Boli, dezastre şi război,
Însă fi, crestine, tare!
Dumnezeu este cu noi!

Orice neam, de orice limbă,
Va ajunge frământat,
Însă Dumnezeu nu-şi schimbă
Dragostea ce ne-a salvat.

Chiar de vezi în jur durere,
Răutate şi necaz,
Dumnezeu este putere,
Dumnezeu e veşnic treaz.

Zboară timpul, nu ne iartă,
Trece viaţa galopant,
Nu e lumea-aceasta moartă
Mediul nostru ambiant.

Foarte dur, la fel ca fierul
E pământul uneori,
Ţinta noastră însă-i cerul
Şi-adunăm în el comori.

Anii trec şi rău înşeală
Pe acel nepasator
Ce-i curpins de amorţeală
Şi se vrea neroditor.

Peste tot cumplit se cade
Sufletele-au amorţit,
Însă cel ce-aduce roade
E de Dumnezeu păzit.

An cu pagini tăinuite,
An de criză s-a prezis,
Însă el subtil transmite
Un ecou din paradis.

Trece toamnă după toamnă,
Anii fug neosteniţi
Şi-nţelegem că ne-ndeamnă
Să fim gata, pregătiţi.

Cade lumea sub sentinţă,
Vin blesteme şi urgii,
Noi cu aripi de credinţă
Ne-ndreptam spre veşnicii.

Tot ce e deşertăciune
Merge către apogeu,
Doar iubirea nu apune,
Ea e tot, e Dumnezeu.

Nici nu ştii ce se petrece,
E asa de mult mister,
Fie-acest 2010
An al dorului de cer!