Durerea nu e-aceeasi pentru toți, ea are forme diferite,
Pentru unii este lipsă, alții când și-aduc aminte.
Fiecare o percepe după cât are putere,
Dar e grea, oricât de mică, se numește tot durere...
Unii plâng alții oftează, nu la toți la fel e dat,
Unii urcă-ncet cărarea, altul e îngenuncheat.
Unii văd munte în toate, altora nu le e greu,
Și pe unii și pe alții, îi cunoaște Dumnezeu!
Unii își ascund durerea, după zâmbetul vioi,
Altora lacrimi șuvoaie, cad asemeni unei ploi.
Unul duce o desagă, cu mers greu și cap plecat,
Altul cară sacii-n spate, nu-l încurcă la urcat!
Chiar în fața rece -a morții, plânsul nu are egal,
Unii pierd tot ce-au iubit, ce-au clădit e în zadar.
Alții trec ușor și uită, lacrima e pentru-o clipă,
Viața tuturora este, fără Dumnezeu, risipă...
Crezi că Cel Prea-Nalt nu vede, lacrima ce ai vărsat?
Muntele ce-l ai în față, greu îți pare de urcat. .
Ceața lacrimilor face să nu vezi așa de bine,
Că Hristos plângând alături vrea să-l urce lângă tine...
Nu-i păcat să plângi chiar dacă, alții trec ușor prin toate,
E păcat să nu-ți dorești să îți lași greul în spate,
Și ocara, și durerea chiar și moartea Le-a purtat,
El Isus pe lemnul Crucii, să te facă om curat.